„FRAHT” de Rodica Draghincescu

Dacă ar fi fost numai o poetă de explozie, intensitate și tupeu, mai mereu în poziție de atac (să nu uităm Zâna dracilor, jurnalul pătimaș și colțos care n-a prea avut parte de atenția pe care o merita, și din cauza unui editor cu practici îndoielnice, și fiindcă, atunci când a apărut la noi, autoarea sa emigrase deja de nouă ani), Rodica Draghincescu ar fi rămas doar o bună poetă a anilor ’90. Asumându-și cu fermitate o ipostază „scandaloasă” de extracție post-avangardistă, ce atingea tabu-uri sexuale și prejudecăți de gen pe care le făcea praf cu metodă, Rodica Draghincescu a fost receptată entuziast, odată cu fiecare avem sub pat niște fotografii de care ne este rușine (1995), ca unul dintre cei mai acuți scriitori nouăzeciști. Vitalismul scriiturii, dezinhibarea și ardența din textele ei au impus-o imediat, dar ele sunt dublate de o cultură poetică solidă și de o inteligență care s-a cizelat și s-a nuanțat decisiv la școala franceză. Mai precisă și mai concentrată decât în volumele sale de acum două decenii, R.D. revine val-vârtej în poezia românească, FRAHT fiind nu doar rezultatul unei îndelungate gestații, nu doar un volum pe care îl citești cu sufletul la gură, ci și o lecție trepidantă de reinventare, de reactualizare orgolioasă. Rodica Draghincescu s-a întors – și e într-o formă de zile mari.

Rodica Draghincescu, FRAHT

Casa de Editură Max Blecher, 2018

Colecția „Plantații”

Lansare „Dați totul la o parte ca să văd” de Eugen Cioclea

Mâine, de la ora 19, la Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu, nr. 8, București), voi modera o întâlnire la care participă Emilian Galaicu-Păun, antologatorul ediției Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) – carte care cu siguranță va rămâne volumul de referință pentru poezia lui Eugen Cioclea; Cosmin Perța; Violeta Gorgos, regizoarea filmului documentar Eu, geniu Cioclea; Virgiliu Mărgineanu, director al Casei de Filme OWH TV Studio; Nicolae Guțu, pictor și prieten al lui Cioclea; Cosmin Ciotloș. Pe lângă că vom vorbi despre Cioclea și poezia sa, va fi o ocazie bună, una dintre puținele, să vedeți filmul făcut de Violeta Gorgos și lansat în mai la Chișinău.

Mâine, la Cărturești Verona, cu Radu Vancu și Eugen Ciurtin

„Iar pe voi vă îndemn să preţuiţi atât de mult virtutea, fără de care prietenia nu poate exista, încât, afară de ea, să nu socotiţi nimic mai presus decât prietenia.”

Mâine seară, de la ora 19, la Cărturești Verona (Str. Arthur Verona, nr. 13-15, sect. 1, București), voi vorbi cu doi oameni foarte importanți pentru mine despre lucruri care ne sunt dragi, pe care le respectăm și care, îmi spun uneori, dau sens unei vieți omenești.

Institutul Blecher, ediția 188

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 28 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Mugur Grosu, Grigore Șoitu și Yigru Zeltil. În cadrul întâlnirii va fi prezentat volumul După-amiaza unui câine (Editura Paralela 45, 2018) de Grigore Șoitu.

Mugur Grosu (n. 1973, Constanța) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Poet, publicist, grafician și activist, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a debutat cu volumul de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), urmat de un volum de publicistică, Măcelărie (2006), trei volume-experiment: sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007), Status (2013) și volumul recapitulativ Grossomodo (2011). Prezent în douăzeci de volume colective și antologii.

Grigore Șoitu (n. 1972, Constanța) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Debutează cu volumul de poezie Anticulinare (1996), urmat de Addenda (2002), Spam (2007), Poeme de stânga (2011) și După-amiaza unui câine (2018). A mai publicat o carte pentru copii, Melcoveste, o poveste și nu prea (2015) și a editat antologia de poezie a grupului de la Constanța, Poemarți (2014).

Yigru Zeltil (n. 1992, Constanța) a publicat, după câteva cărți în regie proprie sau apărute online între 2008 și 2012, volumele de poezie Cacao (2012) și ulei de palmier (2017).

Moderator: Claudiu Komartin

Capitala, de W. H. Auden

Text ce va apărea în grupajul dedicat lui Wystan Hugh Auden (1907-1973) din „Poesis internațional” 22 (2/2018)

W. H. Auden

Capitala

Cvartal al plăcerilor în care cei bogați așteaptă mereu,

Așteaptă cu dare de mână să se întâmple minuni,

O, restaurant micuț în care îndrăgostiții se mănâncă unul pe altul,

Cafenea în care exilații au întemeiat o așezare dușmănoasă;

Cu farmecul și cu instrumentele tale ai abolit

Strictețea iernii și constrângerile primăverii;

Departe de luminile tale tatăl mâniat și necruțător,

Obtuzitatea supunerii vădindu-se aici în toată limpezimea.

Și totuși cu orchestre și ocheade, o, ne-ademenești

Spre credința în nemărginitele noastre puteri; iar inocentul

Eretic fără băgare de seamă cade-ntr-o clipă

Victimă invizibilelor furii ale inimii lui.

Pe străzi în beznă ascunzi vederii partea-ți dezgustătoare;

Fabrici în care viețile sunt obiecte de uz temporar,

Ca gulerele sau scaunele, încăperi unde cei singuri sunt niște

Pietricele bătucite lent în forme întâmplătoare.

Însă cerul tu-l luminezi, scânteierea-ți se zărește până departe

Pe mohorâtele câmpuri, enorme și înghețate,

Unde, arătând spre ceea ce-i interzis ca un unchi hain,

Noapte de noapte către copiii fermierului degetul ți-l ațintești.

traducere de Claudiu Komartin

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a VIII-a. Câștigătorul

          Știu că am promis să fac anunțul acesta cu două zile mai devreme. N-a fost chiar floare la ureche, însă ce-a fost mai greu (pentru Moni Stănilă, Cosmin Ciotloș și subsemnatul, care am jurizat ediția de anul acesta) a trecut. Între cele câteva cărți de debut propuse spre publicare care ne-au atras în primul rând atenția nu a fost deloc simplu să facem departajarea. Deși parcă toți cei care au fost în topul preferințelor noastre aveau calități de neocolit și poeme uneori entuziasmante, a existat totuși pe undeva o anumită senzație de neșlefuire, de manuscrise neîncheiate încă la toți nasturii (e drept însă că de aspectul ăsta se mai ocupă și cel ce redactează/editează cartea). Ne-am oprit așadar asupra volumului semnat de Ioana Vintilă, pe care Casa de Editură Max Blecher îl va publica în câteva săptămâni, și pe care o vom lansa la târgul de carte Gaudeamus.
          Ioana Vintilă are 21 de ani, fiind cel mai tânăr poet care câștigă concursul pornit în 2011, și câștigat până acum doar de ♂ (Matei Hutopila, Anatol Grosu, Florentin Popa, Ștefan Ivas, Ciprian Popescu, Dan Dediu). Ioana a fost mezina grupului „Zona nouă” de la Sibiu (devenind, după Anatol Grosu și Ana Donțu, cel de-al treilea autor ieșit din această grupare pe care Casa de Editură Max Blecher îl debutează) și cred că am auzit-o citindu-și prima dată textele când încă nu împlinise 16 ani. Apoi a fost invitată la o ediție specială a Institutului Blecher, care a avut loc la Târgoviște cu ocazia Zilelor și a Festivalului-Concurs „Constantin Virgil Bănescu”. Era 18 mai 2013, iar Ioana a citit atunci împreună cu Octavian Soviany, ceea ce cred că a fost pentru ea un moment destul de important. Cum trebuie să fi fost și întâlnirea poeților străini (aș spune că în special a celor spanioli, în frunte cu Luna Miguel) care au desantat la Sibiu în ultimii ani. În plus, ea a reprezentat în 2016 România, ajungând în finala PEN International New Voices Award, alături de un autor german și de o tânără scriitoare din Canada. În prezent studiază Biotehnologie în cadrul Facultății de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.
          Țin să le mulțumesc și să-i felicit pe toți ceilalți participanți la această ediție a concursului de debut. Ei știu, sau trebuie să le fie clar, că afacerea asta a noastră intimă cu poezia nu ține nici de vreun concurs, și în nici un caz de publicarea unui volum de debut încă nelimpezit.


copac de plastic

vreau ca boala asta să fie a unui copil indian
sau nepalez
considerată un dar de la zei
cu spatele rupt să fiu înconjurată de bătrâni
care-mi cer sfatul
despre recolte și probleme conjugale
cu spatele imobilizat de scoarța unui copac de plastic
să mă înconjoare niște inimi bune
& niște mâini curate
care să-mi arate o fântână
de unde pot să beau apă


wake-up call

ce-ai putea cere mai mult de la viață, Cezara
un acvariu cu pești bine hrăniți
un rinichi care n-are nevoie de dializă
o mamă care te strânge la pieptul ei mare

& ce-aș mai putea iubi, Cezara
uneori cred că iubesc pentru amândouă și tot nu e de-ajuns
îmi iubesc vergeturile vânătăile spatele strâmb o
dună pe care stău cocoțate toate urletele

am străbătut bulevardele de la un capăt la altul
cu mâini înghețate
& după ce oboseala mi-a șters orice dorință de a izbi ceva
ce-aș mai putea iubi, Cezara
un pumn în stomac în vis e mai puternic decât unul în realitate
așa-mi spunea
fără să se gândească la faptul că
aici nu e o peșteră mentală
delimitată de pietre ale subconștientului
aici ne smulgem hainele de pe noi
pe bune
& ne învinețim pe bune degetele când lovim ușile
& un pumn în stomac în realitate ar fi al naibii de bun acum
sunt tot ce ar fi trebuit să iubesc pentru amândouă
și n-am fost în stare
m-am târât ca un limax orb spre orice dumnezeu doar doar
m-aș fi trezit cu pumnul ăla adânc în intestine

&

mi-am deschis

inima

obedientă

în

fața

fiecăruia


colivia

fețele celor rămași în urmă mereu
în fața ochilor când pășim
e un perimetru strict delemitat în care
ne putem ține de mâini
am crezut în dialectică și uite: suntem din nou aici
nu a fost nevoie decât de câțiva oameni care să nu semneze
niște tratate
mulțimea se lovește de fiecare zid
mulțimea se întoarce

izbește zidul următor

& rămâne constantă starea aia de rahat
că ești într-o colivie cu ușa deschisă
& nu ieși
& nici măcar nu știi de ce nu ieși dracu’ odată


sinusoidă

am deșurubat capul de păpușă al generației ăsteia
l-am așezat cu grijă pe masa cu mușama înflorată
i-am pictat pleoapele de plastic cu multă dragoste
l-am așezat în cuptorul electric
(căldură superioară & inferioară - 250 °C)
am privit fericită cum fardul ăla de acuarelă
se dezintegrează primul
& am așteptat cu pumnii strânși

[

explozia

urechea stângă aruncată violent de ușa de sticlă a cuptorului

jumătate din urechea dreaptă – descompusă și căzută prin

grilaj

nasul pulverizat

buzele schimonosite & curgând ca un ruj care nu-i waterproof

doar ochii să mai rămână

ieșiți din orbite și țâșnind

niște mingi de ping-pong care nu încetează să lovească sticla

în care

încet

încet

apar mici fisuri

]

nu s-a întâmplat nimic
capul s-a topit lent

o dâră de asteroid care se stinge la ani-lumină depărtare


Ioana Vintilă

Institutul Blecher, ediția 187

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 21 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Sudeep Sen și Andrew Davidson-Novosivschei. În cadrul evenimentului va fi prezentat și se va citi din volumul bilingv Lemn plutitor | Driftwood (Biblioteca Județeană Timiș & Aark Arts, 2018), în traducerea Antuzei Genescu.

Sudeep Sen (n. 1964) a studiat la St. Columba's School din Delhi și a absolvit departamentul de Engleză de la Colegiul Hindu din cadrul Universității Delhi, apoi a obținut două diplome de masterat în Statele Unite (Jurnalism, la Universitatea Columbia, respectiv Engleză și Creative Writing la Universitatea Hollins din Virginia). De la debutul din 1983, cu volumul Leaning Against the Lamp-Post, Sen a publicat 25 de volume de poezie și antologii, printre care Mount Vesuvius in Eight Frames (1994), Postmarked India: New & Selected Poems (1997), Distracted Geography: An Archipelago of Intent (2003), Mediterraneo (2012), Fractals: New & Selected Poems | Translations 1980-2015 (2015) și Incarnat | Incarnadine (2017). Traducător și editor reputat, a primit premii prestigioase și a fost tradus în peste douăzeci de limbi.

Andrew Davidson-Novosivschei (n. 1987) s-a născut în Mesa, oraș ce face parte din Zona Metropolitană Phoenix, și a studiat la Arizona State University, unde a susținut un master în Literatură Comparată și a obținut un certificat pentru Studii de traducere literară. Poet și traducător, locuiește din 2015 în București. A publicat poeme în câteva reviste americane și a tradus din limba română texte de Gellu Naum, Nora Iuga, Mircea Cărtărescu, Cristian Fulaș, Lavinia Braniște ș.a.

Moderator: Claudiu Komartin

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a opta. Lista scurtă

După îndelungi chibzuiri, din cele 44 de volume de debut primite până la 1 octombrie am ales un sfert, dintre care, dacă Moni Stănilă, Cosmin Ciotloș și cu mine vom considera de comun acord că unul dintre ele e musai de publicat în noiembrie la Casa de Editură Max Blecher, o vom face. Probabil că vom avea nevoie de vreo săptămână pentru a ne decide (pe cel târziu 22 octombrie voi face anunțul). Iată-i pe cei unsprezece:

* matus adrian, paris nord- aachen hbf
* Andrei-Codrin Bucur, La bella Italia
* artiom oleacu, cer luminos
* Dan Negară, triphopuri
* Horia Șerban, Modus Operandi
* Ioana Vintilă, Aici e capătul lumii
* Ionuț Manea, Ping Su
* Monica Stoica, Urbea X (cântece de iubire & caterincă)
* Remus Bernea, Psalmi & Poeme
* Veronica Ștefaneț, călătorie / noroc, dante
* Lavinia Știop, Totul se întâmplă doar noaptea

Mâine și poimâine, la Brașov

          Ultima oară când am stat mai mult cu Andrei Bodiu a fost pe 11-12 octombrie 2013, deci acum exact cinci ani, la prima ediție a Bienalei Europene de Poezie de la Brașov, pe care a inventat-o și care la anul ar trebui să aibă loc pentru a patra oară. Am fost unul dintre moderatorii unei seri și nopți lungi, în care au citit poete cum nu se poate mai diferite (să tot fi fost vreo douăzeci și cinci, din șapte sau opt țări), iar Andrei a fost până la capăt o gazdă impecabilă, în vervă, cu umor și bunăvoință afectuoasă. Alexandru Mușina murise cu patru luni mai devreme, Andrei avea să ne părăsească șase luni mai târziu.
          Între timp am alcătuit antologia Oameni obosiți, una dintre cele patru cărți cu care a-nceput în 2016 „Cartier de colecție”, iar cartea a avut, dacă nu mi-a scăpat mie vreuna, unsprezece cronici (scrise de Octavian Soviany, Mihai Iovănel, Andrei C. Șerban, Ioan Șerbu, Anastasia Gavrilovici, Robert G. Elekes, Cristina Vasilică, Alex Ciorogar, Grațiela Benga, Viorel Mureșan și Senida Poenariu), și întâmplarea face ca, în zilele când a ieșit din tipografie, să aibă loc la Brașov Festivalul „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, în amintirea lui Alexandru Mușina. Mâine și poimâine, cam nouă anotimpuri mai târziu, are loc, tot la Centrul Multicultural al Universității Transilvania și în barul (deja clasic) Tipografia, un eveniment care îl continuă și îl oglindește pe acela, Festivalul  „Poeții tineri”, numit așa după titlul cunoscutului poem al lui Bodiu:

„Poeții tineri privesc din

Poză. Sunt tineri și melancolici tineri și

Ironici când poartă coarnele de cerb

Trofeul bunicului pe post de chip.

Alții trag vârtos din țigară.

Poeții tineri sunt duri și tandri unul seamănă cu

James Dean altul aduce cu călăuza lui Tarkovski.

Fetele au figuri frumoase. Comune.

Trag și ele din țigări

Nonșalante. Nonconformiste.

Excesele lor delicate mă fac să visez.”

Programul celor două zile:

Vineri, 12 octombrie
Centrul Multicultural al Universității Transilvania (Bulevardul Eroilor Nr. 29, Rectorat)
- Moderator: Adrian Lăcătuș
Orele 17:00 – 17:20 Caius Dobrescu
17:20 – 17:40 Simona Popescu
17:40 – 18:00 Liviu Ioan Stoiciu
18:00 – 18:20 Marius Oprea
(18:20 – 18:30 Pauză)
- Moderator: Caius Dobrescu
18:30 – 18:50 Anca Dumitru
18:50 – 19:10 Ioan Moldovan
19:10 – 19:30 Veronica Ștefăneț
19:30 – 19:50 Claudiu Komartin
20:00 DarkNet (cu Petra A. Binder, Radu Mureșan, George Pandrea, Robert Gabriel Elekes)

Sâmbătă, 13 octombrie
Cafeneaua Tipografia
- Moderator: Georgeta Moarcăs
18:00 – 18:20 Romulus Bucur
18:20 – 18:40 Kali Ágnes
18:40 – 19:00 Svetlana Cârstean
19:00 – 19:20 Radu Nițescu
(19:20 – 19:30 Pauză)
- Moderator: Robert Gabriel Elekes
19:30 – 19:50 Merlich Saia
19:50 – 20:10 Anastasia Gavrilovici
20:10 – 20:30 V. Leac
20:30 – 20:50 Andrei Dósa
21:00 dj set George Pandrea

Institutul Blecher, ediția 186

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 14 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Valeriu Mircea Popa, Mihók Tamás și Cristina Drăghici.


Valeriu Mircea Popa (n. 1947) a absolvit Facultatea de Psihologie – Defectologie la Cluj. Muzician, poet, doctor în psihologia artei, logoped, lector universitar, bijutier, a publicat volumele de poezie: Furnicile și oglinda (1993), Ultimele pătrate de frig (1998), Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001), Bijutierul și alte poeme care nu există (2008), Cercul de camfor (2013), Dar tălpile tale unde sunt? (2016).

Mihók Tamás (n. 1991) este, după absolvirea Literelor la Oradea (specializarea română-engleză) și doi ani la ELTE din Budapesta, doctorand la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. A publicat volumele de poezie Șantier în rai (2013), Winrar de tot (2015), cuticular (2017), iar în limba maghiară cuticulum vitae (2017).

Cristina Drăghici (n. 1994) a absolvit Colegiul Național „George Coșbuc” din București și este studentă în anul 5 la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. A citit alături de Nora Iuga la cea de-a 18-a ediție a clubului de lectură Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets din Brașov.


Moderator: Claudiu Komartin

Eugen Cioclea, „Dați totul la o parte ca să văd”

          Mâine se vor împlini cinci ani de la moartea unui important poet român de pe partea cealaltă a Prutului, Eugen Cioclea, autor parcimonios și boem legendar, despre poezia căruia am scris acum trei ani și jumătate în două numere consecutive ale revistei ieșene „Timpul”. Cred că am mai spus-o sau scris-o: nu l-am întâlnit pe Cioclea, am avut însă, pe la sfârșitul anului 2011, o scurtă corespondență prin care îi ceream permisiunea de a introduce câteva texte ale sale în antologia Cele mai frumoase poeme din 2011 (Tracus Arte, 2012), pe care am realizat-o împreună cu Radu Vancu. Cioclea mi-a răspuns cu căldură și solicitudine, deși mă așteptasem să-mi fie mai greu cu el, cu ocazia aceea mi-a cerut-o și i-am trimis cartea cea mai recentă pe care o publicasem, Un anotimp în Berceni, și am sperat că îl voi cunoaște și vom sta față către față la o nouă incursiune a mea în Republică. N-a fost să fie: vestea morții lui cumplite m-a tulburat, eram prin Sibiu, iar în noaptea aceea am băut de ciudă și furie ca și cum aș fi stat cu el la un pahar și am scris un poem la care lucrez de atunci și tot nu știu dacă l-am încheiat încă sau nu.
          În toamna aceasta, editura Cartier scoate în seria deja cunoscută „Cartier de colecție” cel de-al șaptesprezecelea titlu, Dați totul la o parte ca să văd, al cărui prefațator și antologator este scriitorul și editorul Emilian Galaicu-Păun. În sfârșit, lui Eugen Cioclea i se poate face, prin intermediul acestei apariții, dreptate și în România, unde a fost prea multă vreme ignorat. Antologia, apărută în condiții grafice excepționale, vine după filmul Violetei Gorgos, Eu, geniu Cioclea, care a avut premiera în 2018 la Chișinău și ar putea însoți cu folos cartea pentru descoperirea unuia dintre cei mai puternici poeți care au scris în românește după 1980.

Institutul Blecher, ediția 185

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 7 octombrie 2018, de la ora 19.00, în localul-librărie Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Constantin Abăluță și Cătălina Matei.
În cadrul întâlnirii va fi prezentat și se va citi din volumul Mai sincer ca Himalaya de Constantin Abăluță (Casa de Editură Max Blecher, 2018).


Constantin Abăluță (n. 1938, București) este poet, prozator și antologator, absolvent de Arhitectură (1961) și autorul a peste 60 de cărți, printre care: Piatra (1968), Eww Erre (1972), Obiecte de tăcere (1979), Violența memoriei pure (1980), Aerul, mod de folosință (1982), Singurătatea ciclopului (1988), Drumul furnicilor (1997), Cârtița lui Pessoa (1999), Odăile (2001), Despre viața și dispariția broaștelor mele țestoase (antologie, 2004), Intrusul (2005), Nu eu dar nici altcineva (2011), Bazooka Girl (2012), chiar așa (2015), trăiesc în fața dumneavoastră (2017) și recenta Mai sincer ca Himalaya (2018), despre care au scris în cele patru luni scurse de la apariție Octavian Soviany, Ion Buzera, Liviu Ofileanu și Claudiu Komartin. A tradus în românește volume de Samuel Beckett, Henri Michaux, Boris Vian, Frank O’Hara, Patrick Modiano, Gérard Augustin, Jan H. Mysjkin etc.

Cătălina Matei (n. 1988, București) a absolvit Conservatorul (specializarea pian) și Facultatea de Litere, după care a urmat un masterat de Teoria literaturii și literatură comparată. A citit la Institutul Blecher de trei ori (la edițiile 45, 70 și 134, din 2011, 2013, respectiv 2016) și a debutat cu volumul de poezie Lanul cu sârme întinse (2014). Traduce și editează literatură și este, din 2013, când a deschis Tramvaiul 26, gazda discretă a numeroase întâlniri și evenimente ce au în centru literatura contemporană.


Moderator: Claudiu Komartin

FILIT 2018

Mă reîntorc la Iași după ce în martie am lansat la Meru Maeștrii unei arte muribunde, acum ca moderator, urmând să fiu cel care îi introduce și îi ia la-ntrebări, începând de astăzi, pe Radu Nițescu, Florin Partene, Alex Văsieș, Diana Geacăr, Teodor Dună și Nicoleta Nap, în cortul mare al Festivalului („Casa FILIT”), după cum urmează:

Miercuri, 3.10, de la ora 16.30, lecturi Florin Partene & Radu Nițescu

Vineri, 5.10, de la ora 14.30, lecturi Diana Geacăr & Alex Văsieș

Sâmbătă, 6.10, de la ora 13.00, lecturi Teodor Dună & Nicoleta Nap

Iar vineri noapte, voi prezenta, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, Radu Vancu și Cosmin Perța, Maratonul de Poezie (am moderat prima ediție, din 2013, atunci împreună cu Corina Bernic), în cadrul căreia va citi, de-a lungul a patru-cinci ore, poețime de toate felurile & deprinderile.