La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini pe 8 octombrie, Constantin Abăluță vine cu un volum de poezie uluitor, comparabil cu poezia de la senectute a lui Nicanor Parra – acesta publica în 1985, octogenar fiind, Hojas de Parra, ce are aceeași vitalitate fulminantă. E extraordinar pentru un poet trecut prin atâtea (prin atâtea experiențe de viață, dar și de scriitură, fiindcă Abăluță e unul dintre cei care, în ultima jumătate de secol, au experimentat enorm – mai mult chiar decât Nora Iuga sau Angela Marinescu) să producă ceva atât de puternic și de captivant.
Dacă n-ai ști că e vorba despre un scriitor care a dat peste 60 de cărți, dintre care vreo 15 doar în ultimul deceniu (una dintre ele, Bazooka Girl, i-a apărut tot la Casa de Editură Max Blecher, acum aproape șase ani), ai putea crede că Mai sincer ca Himalaya e o carte a unui poet care a stat multă vreme la cutie pentru a reveni cu un concentrat care să dea seama despre concluziile senectuții (acesta fiind titlul volumului scos în 2010, la 75 de ani, de un alt senior mult subestimat, dacă nu chiar de tot uitat, al poeziei românești, Ion Gheorghe).
Lucid și orgolios, Dinu Abăluță îmi scria acum vreo săptămână despre noua sa carte că e prea bună ca să ia un premiu. Și are tot dreptul să spună asta cel care, de la Piatra (1968) încoace a făcut o sumedenie de lucruri înnoitoare înregistrate cu obișnuita reticență sau lipsă de fler a criticii noastre, care nu s-a învrednicit să acorde Premiul „Mihai Eminescu” Opera Omnia unora ca Nora Iuga, Ion Gheorghe, Vasile Vlad sau Constantin Abăluță, dar i-a înzorzonat cu această distincție, devenită pe piepturile lor o tinichea irelevantă, pe Prelipceanu, Grigurcu sau Chifu.
Recomand din toată inima volumul Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice, în care îl veți (re)descoperi pe Constantin Abăluță at his best.
Constantin Abăluță, Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice
Casa de Editură Max Blecher, 2018
Colecția „Plantații”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu