Marea confuzie

Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem

orașul și lacul în ceață,

micul debarcader adormit.

Descrierea e un procedeu ca oricare altul,

dă-mi un motiv simplu și te voi compara

cu orice.

Deghizează-te în fetiță și bate-mi la ușă

când începe să nu îmi mai pese.

Ieși în calea mea cu kalașnikovul nevrozei.

Nu vreau să descriu nimic.

Orașul tău e crud și murdar,

dar o să învăț să-l iubesc pentru tine.

Lacul e mic și meschin, iar parcul din jurul lui

pare opera unui maniac.

Debarcaderul e o ruină.

O să mă obișnuiesc și cu asta.

O să învăț să trăiesc cu nodul în gât.

O să inventez cele mai frumoase minciuni.

Cele mai simpatice mici demențe.

Dar nu va folosi la nimic.

Marea confuzie a păsărilor negre va rămâne

întotdeauna să lucreze în creierul meu.

Oprește totul și fă-mă să tac.

Sau ține-mă de mână până apune.