Marvin Pontiac

Au spus despre mine

că sunt un negru nebun

care o caută cu lumânarea

că o să mă prăbușesc

și sângele meu o să ungă

benzile de producție ale

uzinelor Ford

și păcura ochilor mei va

mânji caroseria unei

mașini puternice și

posesive portierele unui

Firebird sau ale altei

păsări de pradă

100% americane

forjate-n Detroit.

Niciodată numele niciodată

egalitatea meritul

niciodată ritmul niciodată aici

în corul de voci

hodorogite ale

motoarelor

niciodată eleroanele

reverberația

resorbită în piept

vălurind oasele provocând

implozii-n aortă panica nucleară

niciodată erotic

cu femeile lor sexul

curat ca oțelul niciodată

în garajele din suburbii sânge

de animal pe bara de nichel

sânge de animal

lipsit de noroc niciodată

mi-au spus

până și-un câine știe asta

băiete numai tu nu

mi-au spus

că muzica mea nu poate

fi ascultată decât de cei

ca mine de
primitivi cu urechile

clăpăuge rătăciți într-o

junglă de sunete

un negru bun de nimic

ca toți din familia mea

care niciodată

și fiindcă mama înnebunise

și tatăl meu plecase departe

să-și potolească spaimele
cu vechi superstiții

eu a trebuit să rămân

și să încep să cânt

un cântec de război și de

transă împotriva obrazului

lor mort a femeilor lor

și a urechilor mici

peste care umbra

tatălui meu se întinde

ca un foc de preerie

întețit de păcura

ochilor.