„Pe vremuri
exista un slogan, «mămăliga nu explodează». Acum școlarii vor toți în Dubai și
țopăie de colo până colo să nu înțepenească. Pensionarii au lansat moda
cartoanelor atârnate la gât cu «Vrem eutanasiere gratuită». Pe poetul român îl
inspiră alcoolul, pe dictator, alfabetul surdo-muților. Numai Constantin
Abăluță, care vorbea în șoaptă cu scaunul din mijlocul străzii sau cu nuca din
șifonier, confesorul discret al obiectelor și a tot ce nu cuvântă și trece
neobservat, acest domn, cu alura lui de sir
englez cam scăpătat, urmărește câinele cu roți în loc de labe traversând strada
printre mașini și scrie pe trotuar «viața – în curs de apariție»”.
Nora Iuga
„Privirea
lui Abăluță pare (repet, pare) îndatorată exclusiv realității. Apoi, dintre
pietrele acestea atît de « reale », cuvintele purtătoare de sensuri cuminți,
pur descriptive, răsare din nou șarpele răzvrătirii și-ți dai seama că poetul
nostru face ce știe el mai bine: asuprește realitatea, o domină și-o
batjocorește.”
Bogdan-Alexandru Stănescu
„Am o simpatie deosebită pentru
decența disperată a lui Constantin Abăluță și a poeziei pe care o scrie. Admir
omul pentru silueta sa galantă, pentru extravaganța reținută, și rămân un
cititor al acestui poet prolific și perseverent, la prima vedere peste măsură
de productiv, care trăiește însă, fără fastul și narcisismul atât de des
întâlnite la poeții români, în religia scrisului.”
Claudiu
Komartin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu