joi, 3 iunie 2010

Poem de dragoste

Căluţul de lemn nu se mai leagănă
piticii de grădină au căzut cu faţa în jos.

Te-am cunoscut în luna fructelor roşii,
când mâinile erau un evantai prăbuşit.

Faţa mea tristă a trecut pe lângă tine, prin faţa ta,
a inventat o parte din cer, apoi nişte dealuri,
o herghelie şi o barieră de ceaţă care
să te împiedice să mai pleci

faţa mea şi-a amintit totul despre dorinţă
despre parfumul ei violent
bâjbâind prin întunericul rădăcinilor.

Păunul dormea când ai trecut prin apă
în zori, ca printr-un sânge leneş.

Fantomele s-au risipit, cu zornăit de lanţ
căzut pe pietre ude.

Pe malul celălalt, ploaia se adăpostea sub păsări.

Te-am primit în casa cu acoperiş strâmb
şi te-am învelit cu o cheie.

18 comentarii:

  1. Dragostea de barbat e induiosatoare. Nu spun de ce. :) ( despre text - esti un estet, ca de obicei )

    RăspundețiȘtergere
  2. mereu bucuros să salut un poem atât de puternic încât îşi învinge poetul.
    ole!

    RăspundețiȘtergere
  3. Excepţional ! E un poem dens, memorabil, frazarea modelând o viziune cu adâncimi care care nu contrazic "suprafeţele"...

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi plac mult: te-am învelit cu o cheie, ca şi cum ai închide pe cineva, ca să-l deschizi în secret
    şi
    mâinile erau un evantai prăbuşit - degetele cu tăceri

    RăspundețiȘtergere
  5. patetic, nici nu merita comentat! "Te-am primit în casa cu acoperiş strâmb
    şi te-am învelit cu o cheie." -??? acoperis stramb? doamne ce poezie se mai poetizeaza azi ...parca am fi in secolul al VIII-lea!

    RăspundețiȘtergere
  6. ah, vreau şi eu in secolul al VIII-lea, maxim al XV-lea, cum procedăm? pe ăsta l-am halit din secolul trecut.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim:
    Gelule, probleme, mă ? ...

    RăspundețiȘtergere
  8. un poem ca o stampă japoneză. am remarcat strofele 2,5,7 si 8.

    RăspundețiȘtergere
  9. Superba realizare poetica - in taramul de dincolo de 'bariera de ceata' - aka zona inefabilului.

    RăspundețiȘtergere
  10. poate ar fi bine sa renunti la:

    Te-am cunoscut în luna fructelor roşii,
    când mâinile erau un evantai prăbuşit.
    "Păunul dormea când ai trecut prin apă
    în zori, ca printr-un sânge leneş.
    ...
    Pe malul celălalt, ploaia se adăpostea sub păsări.
    ...
    Te-am primit în casa cu acoperiş strâmb
    şi te-am învelit cu o cheie."

    accente care nu se potrivesc ...

    RăspundețiȘtergere
  11. dat fiind că asta vine din partea cuiva care scrie "îmi duc la nemurire ochiul", o iau ca pe un compliment

    RăspundețiȘtergere
  12. e superba dar imi aminteste de poemele lui Darie Ducan.

    RăspundețiȘtergere
  13. Te-am cunoscut târziu, sfântă copilărie,
    Când caut al tău poem şi nu a lumii glorie...

    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. e foarte frumos poemul...felitari Claudiu

    RăspundețiȘtergere