Poezie și emoție elementară

Cu siguranță, ceva foarte interesant (în primul rând dpdv psihologic) s-a întâmplat aici.

Soare și semne cu trecerea interzisă *

Felia de pâine uitată pe masă.

Susurul robinetului.

Zațul din cana de tablă.

Îmi amintesc: stăteai cu genunchii la gură,

Ghemuită între pat şi fereastră.

În spaimă ca într-o placentă mare. Cald rece

Şi iarăşi cald.

Aş fi vrut să învăţ limba pe care o vorbesc localnicii.

O limbă ca un cui înfipt în aer

De care e agățat un costum scump pătat cu salivă.

„Te urăsc fiindcă bei.”

„Te urăsc fiindcă fumezi.”

„Te urăsc când îţi duci mâna la frunte îngândurat.”

„Te urăsc când ştii ce voi spune şi foloseşti asta împotriva mea.”

Soare şi semne cu trecerea interzisă.

Pe o muzică nonșalantă și gravă.

„Te urăsc fiindcă mă umileşti de faţă cu ceilalţi.”

„Te urăsc fiindcă nu poţi să aştepţi nimic în tăcere.”

Și mica scuză ticăloasă şi confortabilă

Când tot ce ai crezut se face țăndări.

La marginea lacului într-o casă de sticlă.

O inimă bătând cât pentru două.

Și aerul s-a oprit și am fost

Numai noi, într-un moment mic și etern.

Cu memoria intactă ca a oricărui animal tânăr

Dintr-o specie pe cale de dispariție.

* am pornit de la o piesă într-un act pe care am scris-o în 2010, în care două personaje își întretăiau monoloagele, totul petrecându-se într-o mașină de tocat carne. Cred că intenția mea era să vorbesc despre relația de cuplu printr-o serie de enunțuri frânte și aparent absurde, înstrăinate, autiste, care se organizau într-o neașteptată coerență. Nu cred că se putea face mai mult din acel text decât impulsul acestui poem-ciornă în care am încercat să folosesc imaginile pentru a-mi explica măcar câteva dintre lucrurile pe care le-am trăit.

Jucăria mortului

Una dintre cele mai bune cărți de poezie românească din ultimele două decenii, Jucăria mortului de Constantin Acosmei, a ajuns la ediția a IV-a. Jucăria mortului (Ed. Pan, 1995; Ed. Vasiliana, 2002; Ed. Vinea, 2006; CDPL, 2012) a impus, lent, dar sigur, unul dintre cele mai originale și mai greu de uitat discursuri poetice de după Revoluție. În ciuda retractilității lui Acosmei, a pozei sale asumate cumva în descendența lui Bacovia, această carte-unicat a reușit ceea ce poate face numai poezia autentică - indiferent de gusturi, de direcții sau orientări, mai toți poeții și cunoscătorii de poezie românească actuală stimează acest unic volum al lui Acosmei, vorbind și scriind tot mai mult despre el în felul în care se vorbește doar despre cărțile peste care, de la un moment dat încolo, nu se mai poate trece. După 17 ani de la prima ediție, Jucăria mortului a ajuns, cred, unde trebuie și își caută noi adepți. Recomand Jucăria lui Acosmei (care va împlini în decembrie 40 de ani) mai ales pentru cea de-a patra și pentru cea de-a cincea secțiune a cărții, care conțin câteva poeme uluitoare, fiindcă reușesc atât de mult prin atât de puține "efecte" conținute. Și fiindcă poezia lui Acosmei are ceva din vâna câtorva mari scriitori la care mă tot întorc, poate în primul rând Daniil Harms.

Sâmbătă, la Sibiu

Prietenii mei sibieni mi-au făcut o frumoasă surpriză (mulțumesc, Vlad), incluzându-mă și pe mine în lectura lor de sâmbătă, între două concerte ARTmania (voi fi, cu această ocazie, pentru prima oară la un festival care se anunță și anul acesta de mare angajament). Poate mai uităm, cu Rita Chirian, Radu Vancu și Vlad Pojoga, dar și cu Die Toten Hosen, My Dying Bride și, desigur, Poets of the Fall, de haosul din jur. Veniți sâmbătă, 11 august, de la ora 18, în grădina barocă a Galeriilor Habitus, promit să fiu acolo cu totul.

Un filfizon în descompunere

Un inconștient. Un filfizon bun de gură care nu mai are nimic altceva în cap decât să ajungă președinte. Iar pentru asta ar fi în stare să calce pe cadavre. După cum s-a comportat în săptămânile de interimat, nu am nici o îndoială că va face acestei țări un rău cel puțin la fel de mare ca Traian Băsescu. Nu am văzut mulți oameni care să îmbătrânească atât, dar atât de urât ca acest ins căruia i se vede, ori de câte ori deschide gura, poleiala calpă. Un demagog respingător ce seamănă tot mai mult cu un celofan în care a fost împachetat un rât. Eu unul am greșit o dată. Pe Crin Antonescu nu îl voi mai vota în veci. Iar dacă acest om chiar va ajunge președinte, după Iliescu și Băsescu, nu voi mai avea nici o îndoială că țara asta a luat-o definitiv pe arătură.

Cele mai frumoase poeme din 2011

În curând, la Editura Tracus Arte.

„A trecut mai puţin de un deceniu de când poeţii douămiişti erau trataţi in corpore drept Calibani, fiinţe agresive faţă de orice formă a tradiţiei. Până anul trecut, însă, nici o altă generaţie poetică n-a fost suficient de atentă la scrisul celorlalţi (şi, în fond, la tradiţie) pentru a gândi o antologie de genul celei de faţă. Sper din toată inima ca, de data asta, gestul nostru să fie înţeles în semnificaţia lui reală: ca formă de atenţie la celălalt. Pentru că, aşa cum ne învaţă unii dintre maeştri, din atenţia la celălalt se naşte poezia. Şi, aş adăuga eu, şi tradiţia poetică.” (Radu Vancu)

„Sper ca explorarea textelor din Cele mai frumoase poeme să aducă cititorilor acestei cărți la fel de multe momente de încântare pe cât le-a adus antologatorilor plonjonul în discursurile unor poeți între care, indiferent de diferențele lor structurale, ar trebui să existe o formă de solidaritate spirituală. Ca între oameni care, deși neasemănători, se recunosc și în cea mai mare învălmășeală.” (Claudiu Komartin)

Mâine, în Dianei 4, de la ora 20

Andrei Gamarț & Monooka

Sâmbătă 4 August de la ora 8 seara, Monica Madas aka Monooka cântă pe Dianei 4 (la un minut de Piața Rosetti) împreună cu Andrei Gamarț (chitară, voce), Mehdi Aminian (ney, voce) și Rodica Gondiu aka Bird on a Wire (esraj).

Veniți cu noi pentru a vedea cum sunetele neyului persan le întâlnesc pe ale esrajului indian și pe cele ale chitarei, toate împletite cu glasul Monicăi Madas, care va improviza și va reinterpreta cântece vechi. Va fi o experiență născută din bucuria întâlnirii a patru muzicieni foarte diferiți între ei, ce se strâng pentru prima oară laolaltă, fiecare cu micile lui superputeri, în spațiul ideal din Dianei 4.

Nu am făcut nici un playlist, ne vom plia pe freestyle și... ce-i acum nu-i mai încolo. Vă așteptăm!