Una dintre cele mai bune cărți de poezie românească din ultimele două decenii, Jucăria mortului de Constantin Acosmei, a ajuns la ediția a IV-a. Jucăria mortului (Ed. Pan, 1995; Ed. Vasiliana, 2002; Ed. Vinea, 2006; CDPL, 2012) a impus, lent, dar sigur, unul dintre cele mai originale și mai greu de uitat discursuri poetice de după Revoluție. În ciuda retractilității lui Acosmei, a pozei sale asumate cumva în descendența lui Bacovia, această carte-unicat a reușit ceea ce poate face numai poezia autentică - indiferent de gusturi, de direcții sau orientări, mai toți poeții și cunoscătorii de poezie românească actuală stimează acest unic volum al lui Acosmei, vorbind și scriind tot mai mult despre el în felul în care se vorbește doar despre cărțile peste care, de la un moment dat încolo, nu se mai poate trece. După 17 ani de la prima ediție, Jucăria mortului a ajuns, cred, unde trebuie și își caută noi adepți. Recomand Jucăria lui Acosmei (care va împlini în decembrie 40 de ani) mai ales pentru cea de-a patra și pentru cea de-a cincea secțiune a cărții, care conțin câteva poeme uluitoare, fiindcă reușesc atât de mult prin atât de puține "efecte" conținute. Și fiindcă poezia lui Acosmei are ceva din vâna câtorva mari scriitori la care mă tot întorc, poate în primul rând Daniil Harms.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu