Institutul Blecher 52

Institutul Blecher, ediția 52

cu Laura Dan, Livia Ștefan, Teodora Coman

Invitat special: Ioana Ieronim

duminică, 11 martie 2012, ora 16.30, El Comandante Primer, Str. Sf. Ștefan, nr. 13, București

Cele trei tinere poete invitate să citească la ediția a 52-a a Institutului Blecher au devenit în ultimii ani voci distincte și tot mai clar individualizate în polifonia generației de după 2000. Laura Dan, Livia Ștefan și Teodora Coman publică deja de o vreme în reviste, antologii sau pe site-urile literare, au avut lecturi apreciate și și-au găsit diferența specifică în trei dintre discursurile poetice feminine cele mai consolidate ale momentului. Nu întâmplător, ele vor debuta în volum în 2012, Laura la Editura Tracus Arte, Livia la Casa de pariuri literare, iar Teodora la Casa de editură Max Blecher, așa încât lectura lor de la „Blecher” reprezintă și o avanpremieră a acestor debuturi așteptate. 2012 ar putea fi anul lor.

Invitatul special al ediției este poeta și traducătoarea Ioana Ieronim. A debutat cu placheta Vară timpurie (1979), căreia i-au urmat mai multe volume de versuri și antologii, printre care Proiect de mitologie (1981), Cortina (1983) și Poeme electronice (1986), reunite în antologia Triumful paparudei (2009). Ioana Ieronim a tradus numeroși poeți din limba engleză, iar poezia sa a fost publicată la prestigioasa Bloodaxe Books (The Triumph of the Water Witch, 2000). Implicată în numeroase proiecte teatrale, Ioana Ieronim a tradus în limba română mai multe drame shakespeariene puse în scenă de către Silviu Purcărete.

Ghassan Kanafani, Scrisoare din Gaza

Ghassan Kanafani (1936-1972) a fost un scriitor palestinian născut la Akkra în vremea Mandatului britanic pentru Palestina. Forțat, împreună cu familia sa, să ia calea exilului după războiul arabo-israelian din 1948, Kanafani a fugit în Liban, apoi la Damasc, unde a urmat studii de literatură arabă. A fost exmatriculat din motive politice și obligat să plece în Kuwait, unde s-a implicat și mai mult în acțiuni politice. Apatrid din 1962, a devenit membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. S-a întors în Liban, unde s-a căsătorit cu activista daneză Anni Høver. A publicat numeroase cărți, a editat ziare și a avut o intensă activitate socială și politică, susținând o literatură angajată de pe poziții marxist-leniniste. Pe 8 iulie 1972 a fost asasinat la Beirut (cel mai probabil de către Mossad), la scurtă vreme după masacrul de pe aeroportul Lod din tel Aviv.

În numărul următor din Poesis internațional (martie 2012) vom publica "Scrisoare din Gaza" pentru prima oară în românește. Până atunci, iată proza lui Kanafani, în lectura eseistului britanic John Berger:

Béla Tarr & László Krasznahorkai, "A torinói ló"

Un monolog din cel mai recent film al lui Béla Tarr, Calul din Torino (2011), la al cărui scenariu Tarr a colaborat cu Krasznahorkai. Am descoperit cu surprindere că ceea ce spune în această scenă extraordinară, de mare film rusesc, personajul interpretat de Mihaly Kormos e construit pe baza unui text pe care l-am descoperit în volumul Allatvanbent / Animalăuntric (din care a tradus recent, pentru următorul număr din Poesis internațional, Andrei Dósa) și pe care l-am postat nu demult aici.

discurs târziu, pentru mine

scrie scrie în felul ăsta sigur o să-ți fie mai bine
dă-mi să beau dă-mi să mănânc
ca un porc lasă-mă să fiu
o cârpă în mâinile tale scrie dă-i drumul poate
în felul ăsta-ți va fi mai bine dragule netotule
idiot mic poate în felul ăsta-ți va fi mai
ce păcăleală ce gând pueril în noaptea asta în care în sfârșit
am ajuns


satu mare,
2.3.12

Institutul Blecher 51

Nu-i lumină... (pe dealurile din Sussex)

împreună cu Monooka, singurul om care m-ar fi putut convinge să cânt, când seara se lăsa peste dealurile de lângă Chichester

Ionel Ciupureanu în Cercul Poeților Apăruți

Miercuri seara, de la 19.30, la Institutul Francez din București (Bd. Dacia, nr. 77). O lectură-eveniment.