Despre ce boală vorbim?
Despre ce fel de îndepărtare
de tot ceea ce ne-a adus laolaltă?
Despre incendii știm, alții mai curajoși
încearcă să le stingă chiar în timp ce vorbim,
mă cheamă Claudiu și am văzut în câteva nopți de insomnie
lumea stingându-se, tentaculele luminoase ale
Metropolelor privite de pe orbită. În visul acela clipeau
pentru ultima dată acceptându-și sobru orbirea,
una după alta, apoi cufundarea în bezna
la care am lucrat cu insolență,
ca atunci când vrei să se stingă
în bar ultimile lumini pentru a fi în sfârșit
tu însuți.
Despre ce boală vorbim?
Admit că mai întâi mi-am dorit să fiu poet,
apoi anticar, astăzi m-aș angaja îngrijitor de mumii,
atât cât să îmi primesc
la răstimpuri simbria: câteva roade ale pământului
dinainte să fie otrăvit de toate corporațiile
astea care ne plătesc în rumoare
și sânge artificial.
Otava cosită cu ultimele puteri va mai hrăni o vreme
animalele de povară, pe multe dintre ele
le vom descoperi ca fiind oameni,
făpturi îndărătnice care cară, târăsc, împing
blocurile de piatră pornind de la care
se vor întrece în teorii toți arheologii căpoși
când vor săpa sub ceea ce e vizibil
la Göbekli Tepe, cu gândul la Atlantida.
De parcă n-am fi fost pregătiți din timp pentru asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu