De pe la 16.30 mă găsiți la Bazar de Cotroceni, în Curtea cu Poezie, adică pe Bd. Gh. Marinescu nr. 5, vizavi de Palat, unde voi citi și eu câte ceva alături de alți 5 poeți cucuieți și poete cucuiete, găzduiți de Miruna Vlada.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 15 iunie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Valery Oișteanu, Călin Torsan, Alexandru Codruț Ivașcu și OBEAH.
Valery Oișteanu (n. 1943) este un poet, critic de artă, eseist, fotograf emigrat la începutul anilor ’70 din România, unde publicase în 1970 volumul de poezie Proteze. La New York, a devenit poet de limba engleză, influențat de Dada și suprarealism: Underground Shadows (1977), Underwater Temples (1979), Do Not Defuse (1980), Passport to Eternal Life (1990), Temporary Immortality (1995), ZEN DADA (1999), Anarchy for a Rainy Day (2015, apărut în 2019 în ediția românească Anarhie pentru zile negre), Lighter Than Air (2017), In The Blink of a Third Eye (2020), Here, There & Nowhere (2024).
Călin Torsan (n. 1970) este scriitor, muzician și cercetător. A debutat cu volumul de proză scurtă Școala de mucenici (2006), după ce publicase, împreună cu Cosmin Manolache, Sorin Stoica și Ciprian Voicilă, Povestiri mici și mijlocii (2004). Este autorul romanelor Recycle BUN (2007), O zi. Ultima (2011), Plasterca (2013), Spam Book (2022), al mai multor cărți pentru copii, printre care Totul numai pentru tata (2017) și Șef de șantier (bref, inginer) (2020) și al volumului de poezie Nuanța lirică (2025). A cântat în trupele Domnişoara Pogany, Einuiea, Nu & Apa Neagră, Jazzadezz, Avant’N’Gard, Soare Staniol, Torshanyio.
Alexandru Codruț Ivașcu (n. 1998) este poet, librar, performer și geek cu hobbyuri costisitoare. A publicat niște volume pe care le-a renegat, iar anul trecut a lansat în online Geekon Hub.
OBEAH este proiectul muzicianului, producătorului (The Sound of Art to Come), curatorului și muzicologului Andrei Bucureci (n. 1986). Colaborează cu muzicieni și poeți care mai de care.
Am acceptat, cu oarece-ndoieli, să republic cobalt și să-l supun astfel, după mai bine de un deceniu, la un test, cartea asta fiind scrisă pe vremea când tinerii poeți și cititori de poezie de acum erau copii, iar opțiunile estetice și viziunea mea asupra lumii și a limbajului s-ar putea să le fie străine, antipatice sau pur și simplu intangibile. Am acceptat provocarea de a afla cum se vede în 2025 poetul care eram în 2010-2013. Fiți înțelegători cu el, la urmă s-ar putea să aveți o surpriză.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 1 iunie, de la ora 19.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Radu Nițescu și Victor P.G. Drăghici. În cadrul întâlnirii va fi prezentat recentul număr 35 (1/2025) al revistei „Poesis internațional”, conținând un dosar Rosario Castellanos, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea acesteia.
Rosario Castellanos (1925-1974) a fost poetă, romancieră și eseistă, una dintre figurile esențiale ale literaturii mexicane din secolul trecut. Printre cărțile sale se numără Balún-Canán (1957), Poemas 1953-1955 (1957), Oficio de tinieblas (1962), Álbum de familia (1971), Poesía no eres tú. Obra poética: 1948–1971 (1972).
Radu Nițescu (n. 1992, București) a publicat volumele de poezie gringo (2012), Dialectica urșilor (2016) și Satao (2020) și traduce poezie din limba engleză.
Victor P.G. Drăghici (n. 1998, Botoșani) este poet și performer. Ajută la depolarizarea de triburi prin colectivul artistic metamodern Controverse & Conspirații.)
Moderator: Claudiu Komartin
Există un Mexic sinonim cu intensificarea pe care l-am căutat febril în urmă cu un deceniu, în anul cât am scris la Dezmembrați, sub heteronimul (ales dinadins pentru banalitatea sa, care ar fi trebuit să mă pună la adăpost de curiozitatea vigilenților) Adriana Carrasco. În acea întreagă perioadă m-am nutrit cu tot ceea ce putem găsi despre această țară întinsă și captivantă pe care, în ciuda faptului că a constituit locul unde nefericita Adriana și-a trăit fără menajamente viața și poezia, nu o cunosc până astăzi decât din cărți și din hărți, din filme și din artă. Împlinirea, pe 25 mai, a 100 de ani de la nașterea marii scriitoare Rosario Castellanos mi-a oferit prilejul potrivit să mă întorc la un anumit Mexic (poate imaginar, poate pur ipotetic, însă bine încastrat în panoplia atașamentelor mele) ale cărui principale trăsături sunt ardoarea și diversitatea, dar și mândria și fatalismul.
Dosarului Rosario Castellanos, de la care mă aștept la descoperirea în România a acestei extraordinare poete și romanciere, definitorii pentru literatura recentă a Mexicului, îi urmează o microantologie de poezie contemporană ce cuprinde 12 autori născuți între 1967 și 1991: Julio Trujillo, Juana Adcock, Alejandro Tarrab, Mijail Lamas, Rocío Cerón, Isabel Zapata, Alí Calderón, Xél-Ha López Méndez, Natalia Toledo, Rogelio Guedea, Dolores Dorantes și Mario Bojórquez, fiecare cu specificitățile și micile sale superputeri – cosmice, magice sau cât se poate de terestre.
După aceste prime 100 de pagini de literatură mexicană, se găsesc textele din secțiunea, inaugurată-n acest număr, „Atlas de poezie mondială”: traduceri din Pierre de Ronsard și din doi scriitori clasici ai secolului trecut, Kenji Miyazawa și Sándor Márai, ce stau bine alături de Gloria Anzaldúa, Bob Kaufman, Vi Khi Nao și Annie Bentoiu (ale cărei poezii scrise în limba franceză au parte, la aproape un deceniu de la dispariția cunoscutei autoare a Timpului ce ni s-a dat, de o primă transpunere în românește), în compania a șapte poeți români de azi.
Sunt bucuros că am putut-o scoate la capăt și cu acest volum, prin care „Poesis internațional” intră în cel de-al 15-lea an, iar mulțumirile mele se îndreaptă în egală măsură către cei 22 de traducători alături de care am lucrat la realizarea sa și spre toți cei care fac posibilă, prin susținerea lor, continuitatea, atât de prețioasă într-o perioadă tulburată de sentimente reacționare și izolaționiste, a acestei publicații dedicate deschiderilor fertile către universal.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 18 mai, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Ligia Keșișian, Ioana Iuna Șerban și Amalia Mayer.
Ligia Keșișian (n. 1988, Piatra-Neamț) este poetă, traducătoare și curatoare de festivaluri. Lucrează pentru Centrul Cultural Armean din București și a publicat volumele de poezie Mici cutremure (2017), Miss Houdini (2019) și Anul tigrului de apă (2023). A mai tradus o antologie din opera poetică a lui Mario Benedetti, Revoluție și inocență (2020).
Ioana Iuna Șerban (n. 1990, Brăila) poetă, curatoare și doctor în filologie cu o teză despre interacțiunea între imagine și text în cultura contemporană. Lucrează la Muzeul de Artă Recentă din București și a publicat volumele de poezie Zero-unu (2014), Un viitor care se potrivește trecutului (2021) și Fată întâlnește instituție (2024).
Amalia Mayer (n. 2005, Fălticeni) a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și este studentă în anul I la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.
Moderator: Claudiu Komartin
Particip de mâine până duminică, alături de alți invitați din Ungaria, Polonia, Slovacia, Serbia, Croația, Lituania, Armenia, Georgia și, desigur, Ucraina, la un forum organizat de think-tank-ul The Institute for Central European Strategy, cu titlul/tema „Dialogues on Europe”, în Transcarpatia, la Ujhorod. Iar duminică voi participa, alături de alți șapte scriitori central-europeni, la un eveniment în Cafeneaua Europa din Vynohradiv.
Cele douăsprezece volume și două antologii publicate din 1995 până azi fac din Nicolae Coande unul dintre poeții români de primă linie din postcomunism. Dublat de un excelent eseist și critic de poezie (deși nu a ținut să-și facă un titlu de glorie din asta), Coande este, alături de numai câțiva congeneri, unul dintre cei care au rămas la un nivel foarte înalt, de la debutul cu În margine până la Noul interzis.
De o admirabilă coerență cu sine, scriitura lui este deja marcă înregistrată, iar faptul că și-a păstrat independența, ținându-se departe de coterii și de jocurile istovitoare de putere ale „lumii literare” e pentru mine o garanție că, dincolo de marile calități ale literaturii pe care o scrie, Coande se numără printre cei mai îndărătnici și mai asumați poeți ai acestor vremuri haotice.
Miercuri, 7 mai, de la ora 18, voi citi alături de Iulian Tănase, iar cu noi vor fi Mike Godoroja & Blue Spirit, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din Str. Nicolae Crețulescu, 8.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 4 mai, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu și Alberto Păduraru.
Florin Dumitrescu (n. 1966, București) debutează ca textier pentru Timpuri Noi la sfârșitul anilor ‘80 (pe disc în 1992). Se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. În următorii treizeci de ani, compune texte pentru o varietate de muzicieni de pop, rock, folk și jazz. Cel mai recent proiect muzical este colaborarea cu saxofonistul și compozitorul Mihai Iordache pentru albumul Zeuții (2022), transpus într-un spectacol de jazz experimental și spoken word. A publicat volumele de poezie Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), Dodii (2016) și Sentimentul naturii (2023) și a tradus literatură din italiană și din franceză.
Alberto Păduraru (n. 2000, Botoșani) studiază Jurnalismul la București, după studii neterminate de Drept la Cluj. Poet și jurnalist cultural, a publicat volumele de poezie Cartea cu moace (2023) și Titlul este ultima problemă (2024) și traduce din franceză și engleză.
Moderator: Claudiu Komartin
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 27 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Mihai Ignat și gabimitan. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Lumina citește chipul ca pe un text scris în Braille (Cartier, 2024) de Mihai Ignat.
Mihai Ignat (n. 1967) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, unde și-a luat doctoratul în 2004. Predă, din 2000, la Universitatea „Transilvania” din Brașov. În 1995, debutase în volumul colectiv Tablou de familie și individual cu placheta Klein, urmată de alte volume de poezie, printre care Eu (1999), kleinpoeme (2004), Cangrena e un animal de casă (2005), Klein spuse Klein (2006), Klein reloaded (2014), Frigul (elegie) (2018), Forme de apus (2020) și de piese de teatru: Patru cepe degerate, Crize sau încă o poveste de dragoste, Meserii și fundături, Black Sitcom, Fermoare, nasturi și capse ș.a.
gabimitan (n. 2002) este student la Academia de Studii Economice din București. A citit la cenaclul Matca și Laboratoarele Visceral și este performer fruntaș la „Conspirații și controverse”.
Moderator: Claudiu Komartin
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 13 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Adela Greceanu și Irina Francisca Ion. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Irina Francisca Ion.
Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) este poetă, prozatoare și jurnalistă de radio. A publicat volumele de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001), Înţelegerea drept în inimă (2004), Și cuvintele sînt o provincie (2014) și antologia Șuruburi, șaibe, cuie, piulițe. Poeme alese 1997-2014 (2021), romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și Povestea lui Vasile Alecsandri (2018).
Irina Francisca Ion (n. 1998, Caracal) a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, coordonează Cenaclul și Laboratoarele „Visceral” și a publicat poezie în antologia Vederi (2024), debutând în volum cu orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (2025).
Moderator: Claudiu Komartin
Mâine, sâmbătă 12 aprilie, de la ora 20, performance de poezie & muzică sub titlul „partea plină a sertarului”, în Zadar (str. Mircea Vulcănescu 23, București). Voi fi alături de Florin Dumitrescu, Anca Chimoiu, Șerban Mihalache și Miruna Romanciuc, acompaniați de OBEAH & Sound of Art to Come.
„Când ne lipim la loc e mereu un punct lipsă / prin care trece lumina”, scrie undeva Irina Francisca Ion, remixându-i simultan pe Rumi & pe Leonard Cohen. Ca și ei, e convinsă că lumina intră în noi prin spărturi – pe care le vindecă. E extraordinară forța gravitațională a poeziei ei, în care intră literalmente totul: de la comunitatea mare la comunitatea familiei (tatăl, mama, bunicii – „nu-i poți salva pe niciunul”, acuză ea furioasă poezia; dar acuza subîntinde convingerea că poezia poate & trebuie să salveze – și își ratează misiunea atunci când nu poate salva). Irina Francisca Ion vine deopotrivă din marea poezie a familiei (de la Aglaia Veteranyi la Cristian Popescu) & din marea poezie socială (de la Mariana Marin la Elena Vlădăreanu). Pentru ea, poezia înseamnă comunitate. Construcție de comunități – și salvare de comunități. Orașe mici – pe care gravitația poeziei le trece prin inima limbajului. Și le salvează, unul câte unul. Și ne salvează. (Radu Vancu)
Stratificarea din volumul Irinei Francisca Ion presupune o deconstrucție și reconstrucție a unei lumi marginale pe care poeta o reformulează în termeni proprii. Limbajul puternic referențial așază cu precizie cititorul într-un muzeu afectiv al obiectelor și imaginilor – colecție cu amprente ale unei memorii colective, reflectate în dezvăluirea traumei transgeneraționale. Împărtășit senzorial și afectiv prin amalgamarea imaginilor scurte și concentrate ca niște șocuri electrice, imaginarul poetic nu se limitează doar la vizual, miza fiind descoperirea experimentală a unei realități care se organizează în formule precis controlate. Jocul pe care îl propune poeta debutantă este unul cât se poate de serios – de o precizie matematică – fără a lăsa loc echivocului. (Andreea Roxana Ghiță)
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 30 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu prozatorul Marian Coman și poetul Gheorghi Gavrilov. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Ultimul Buenos Aires (Casa de Editură Max Blecher, 2024) de Gheorghi Gavrilov, în traducerea Iuliei Bahovski.
Marian Coman (n. 1977, Mangalia) este absolvent de Psihologie la Iași și de Litere la Galați. Prozator, editor, jurnalist și scenarist de benzi desenate, a publicat volumele de proză Nopți albe, zile negre (2005), Testamentul de ciocolată (2007), Haiganu. Fluviul șoaptelor (2015), TFB (roman grafic, 2016), Haiganu. Furia oarbă (2017), Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (2019, 2023) și Ultima carte (2024), precum și volumul de publicistică Teoria flegmei. Apel la mitocănie (2008). Este redactor-șef al Armada, imprint dedicat literaturii SF, Fantasy și Thriller al Grupului editorial Nemira.
Gheorghi Gavrilov (n. 1991, Sofia) este absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia și al unui masterat în Fizică nucleară și Particule elementare. A debutat în 2015 cu volumul de poezie Корабен дневник на книжната лодка [Jurnalul de bord al bărcii din hârtie], primit ca o revelație și urmat de Пиета [Pietà] (2016), Сините часове [Ore albastre] (2019) și Последният Буенос Айрес [Ultimul Buenos Aires] (2023). Conduce editura Scribens și a fondat la Sofia „Hralupata”, spațiu de întâlnire pentru tinerii poeți și artiști bulgari contemporani.
Moderator: Claudiu Komartin
Vineri, la Teatrul Național din Craiova, lansăm Krampack, antologia de anul trecut a lui Ionel Ciupureanu, care ne zice că „După 30 de ani – altă poezie nu scriu”.
Mă întorc, după 13 ani, la festivalul care-l sărbătorește pe poetul croat clasic al secolului trecut, Goran Kovačić, la Zagreb, Rijeka și în satul său natal, Lukovdol.
Mâine, pe 16 martie, de la ora 19, în cadrul Soundart Festival, voi citi poezie, alături de Șerban Mihalache și Ania Vilal, la Hidden (str. Doamna Chiajna 26, București), unde va mai performa Amarthalos (muzică ambientală / transcendentală).
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 9 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poetele Cristina Ispas și Andreea Roxana Ghiță și prozatorul Remus Boldea.
Cristina Ispas (n. 1979, Corabia) a publicat volumele de poezie fetița. mixaj pe vinil (2007), rezervația (2011) și 40. să înceapă jocurile (2018). Doctor în filologie cu o teză despre fenomenul poetic românesc postdecembrist, a coordonat mai multe antologii de poezie și proză contemporană.
Remus Boldea (n. 1993, Motru) a debutat cu volumul de proză scurtă A râs și tata (2022), iar a doua sa carte, Degeaba ai citit atâtea cărți, e în curs de apariție.
Andreea Roxana Ghiță (n. 2000, București) este absolventă de Litere cu o lucrare de licență despre poezia 2000-istă și membră a Cenaclului și a Laboratoarelor Visceral.
Moderator: Claudiu Komartin
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 2 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Caius Dobrescu și Miruna Romanciuc. În cadrul întâlnirii, va avea loc prezentarea volumului Bolyai la Timișoara. O epopee onirică (Tracus Arte, 2024) de Caius Dobrescu.
Caius Dobrescu (n. 1966, Brașov) este profesor universitar, specialist în teoria literaturii, și autor al volumelor de poezie Pauză de respirație (1991, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea), Efebia (1994), Spălându-mi ciorapii (1994), Deadevă (1998), Odă liberei întreprinderi (2009, tradus în limba germană și distins cu premiul oraşului Münster pentru poezie europeană), al mai multor cărți de eseuri, studii și romane, dintre care unul în versuri, Euromorphotikon (2010).
Miruna Romanciuc (n. 1996, București) este medic redizent, specializată în radiologie și imagistică medicală. A publicat poezie în reviste online și offline, printre care „Familia”, „Tomis”, „Echinox”, „Euphorion” și „Steaua”. Prezentă în antologia colectivă Generația O Mie de Semne (2022).
Moderator: Claudiu Komartin
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 23 februarie 2024, de la ora 18.30, în Hidden (Str. Doamna Chiajna, nr. 26), la lansarea antologiei Moartea mea din flori (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Cristian Popescu, cu participarea Danei Popescu-Jourdy.
Duminică, de la ora 17, la Centrul Cultural Armean (Str. Armenească 13, București) ne adunăm să vorbim despre Ioan Es. Pop și poezia sa, lansând antologia aici viața se bea și moartea se uită (Cartier, 2024), în selecția lui Sorin Despot.
Ecourile războiului din Ucraina s-au făcut simțite în poezia prezentului încă din primele săptămâni ale năvalei rusești în țara vecină; nici nu putea fi altfel, unda de șoc a catastrofei pe care a provocat-o revizionismul putinist afectând întreaga lume contemporană, iar poeții, cu senzorul lor ultrasensibil la silnicie și suferință, au avut un răspuns prompt și spontan de ordin existențial. Dacă, în cazul multora, rezultatele artistice nu au fost la nivelul intențiilor (căci inflamarea subită a nervului etic, ca orice „dereglare” și exces, se poate dovedi înșelătoare atunci când nu este dirijată cu suficientă iscusință sau rezervă artizanală), lui Gheorghi Gavrilov i-a reușit pe deplin în Ultimul Buenos Aires, poetul bulgar asumându-și „calitatea de martor” într-un epos apocaliptic care îi angajează fără șovăieli atât vizionarismul, cât și compasul moral. Publicată în românește la mai puțin de un an și jumătate de la apariția ei în Bulgaria, cartea lui Gavrilov este în egală măsură un strigăt împotriva disoluției și un document al pierderii umanității în vremuri copleșite de torente de ură. Ultimul Buenos Aires depune, în plin „armaghedon mediatic”, o crâncenă mărturie despre acea latură a naturii noastre pe care o crezuserăm cu naivitate zăvorâtă în catastifele autodistrugerii.
Vineri 31 ianuarie, la Brașov, în Tipografia (Str. Postăvarului nr. 1, colț cu Diaconu Coresi), prima ediție din 2025 a seriei de întâlniri Dactăr Nicu's Skyzoid Poets (și prima de la 40 de ani a fondatorului și organizatorului ei, Robert Elekes), cu Ștefan Manasia și Cristina Drăghici și volumele lor apărute anul trecut, Sursele obscure (Casa de Editură Max Blecher, 2024), respectiv Un râs ca un zgomot de sticle sparte (Cartier, 2024).
Joi, 16 ianuarie, de la ora 20, în Wenge Bistro (Str. Octav Onicescu 9, Botoșani).
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, miercuri 15
ianuarie 2024, de la ora 15, în Cafeneaua Artelor (Bulevardul Mihai Eminescu
36A, Botoșani), la întâlnirea cu Laura Francisca Pavel, Olga Ștefan și Ligia
Keșișian. În cadrul întâlnirii, va avea loc prezentarea semestrialului Poesis
internațional, nr. 34 (2/2024)
Laura Francisca Pavel este istoric literar, cercetătoare științifică, profesoară universitară și poetă. A publicat cărți despre Eugen Ionescu, Nicolae Breban și Dumitru Țepeneag și volumele de poezie Trucuri urbane (2022), Acțiuni și protocoale (2023) și Zona de surescitare (2024).
Olga Ștefan este poetă și profesoară, cu un doctorat în Filologie. A publicat volumele de poezie: Toate ceasurile (2006), Saturn, zeul (2016), Charles Dickens (2017), Civilizații (2020), Resursa (2022) și Bestia de zahăr (2024).
Ligia Keșișian este poetă, traducătoare și curatoare de festivaluri. A publicat volumele de poezie Mici cutremure (2017), Miss Houdini (2019) și Anul tigrului de apă (2023) și a tradus o antologie din opera poetică a lui Mario Benedetti.
Moderator: Claudiu Komartin
