Adela Greceanu a fost unul dintre primii poeți ai generației născute după 1971-1973 care au debutat în volum, anticipând oarecum „douămiismul”, deși scriitura ei păstrează destul de puțin în comun cu autorii ce aveau să publice prima carte după 2000.
Cu cele trei volume ale sale de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, Adela s-a impus imediat ca o prezență înnoitoare și foarte originală. Am admirat-o enorm când începeam să scriu și cred că, fiind foarte atentă cu ceea ce publică, după cele trei volume care au confirmat-o, Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001) și Înțelegerea drept în inimă (2004), discreția sa a făcut ca poezia pe care o scrie să fie prea puțin cunoscută de generația care are azi douăzeci și ceva de ani.
Adela Greceanu a mai publicat în ultimii doisprezece ani doar două cărți, romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și volumul de poezie Și cuvintele sunt o provincie (2014). Ar fi, cred, foarte nimerită și binevenită o antologie din poezia Adelei Greceanu, pe care sper să o văd publicată în anii aceștia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu