Două poeme de Sylva Fischerová

din selecția de cinci texte traduse în colaborare cu Jiřina Vyorálková și apărute în nr. 25 (1/2020) al revistei „Poesis internațional” (pag. 219-224), ce poate fi comandată de aici

Sylva Fischerová

Sylva Fischerová (n. 1963, Praga) a studiat greacă și latină la Universitatea Carolină, unde este în prezent profesoară. A debutat în 1986 cu Chvění závodních koní (Tremuratul cailor de curse), volum urmat de alte nouă cărți de poezie, precum și de romanele Zázrak (Miracolul, 2005) și Pasáž (Pasajul, 2011), cărți de proză scurtă și câteva publicații academice. Poemele ei au fost traduse în mai multe limbi, fiind publicate în volum, în limba engleză, de editura Bloodaxe (The Tremor of Racehorses, 1990; The Swing in the Middle of Chaos, 2010) și Stomach of the Soul, acesta din urmă apărând în 2014 în SUA. În 2018 a primit titlul „Poetul orașului Praga”.


***

Destin: dar nu ca în tragedia greacă,
unde îl porți în tine
unde ți se citește în ochi.
Destinul ca ploaie: o ramură căzută
direct în fața ta
indicând către cimitir;
lovitura ciocanului, întâlnirea dintre două rachete,
tâmpenia buhăită a hazardului
a victoriei corpului asupra spiritului
a victoriei jucătorului asupra aruncării de zaruri.



Orologiul mondial e blocat: Bruxelles


Orologiul mondial e blocat
o vulpe moartă pe Boulevard du Triomphe
la marginea parcului
este prinsă în angrenajul lui,
în care pedalez în gol
funcționarii în eurocostume
cu eurovalizele lor.
Mă uit la trei piuneze
fixate-n perete:
în căminul „Gándhí”
nu m-a așteptat
nici măcar un cearșaf.
(Dormir à Bruxelles de manière originale.)
Și cele trei piuneze
mă fixează înapoi
în căminul Větrník,
pe faianța galbenă și roșie,
în anii optzeci schizofrenici:
Cel mai important e să ieși,
du-te afară,
în lumea din spatele ferestrei.
Dacă mi-ar fi zis cineva atunci
că după un sfert de secol
voi zbura de pe Aeroportul „Václav Havel”
spre capitala
Europei unite,
l-aș fi trimis la balamuc.

Orologiul mondial e blocat,
deși lângă lac un pui de vulpe
a mâncat din mâinile noastre în seara următoare
iar eu am primit o cameră nouă
în căminul Lafontaine
cu vedere spre parc.
Euroberea curgea în șiroaie leneșe și
scumpe
ungând conturile bancare;
coniacurile, punctele și virgulele
presau pe cravate,
fabricau concursul de materialele promoționale
PUNCTUL ȘI VIRGULA DE AUR;
la muzeu, Apollo tăia liniștit,
cu precizie chirurgicală,
pielea
lui Marsyas care, țipând,
atârnă cu capul în jos.
Lumea asta
cu capu-n jos
e congestionată și o să facă
tromboză.
În curând: coming soon.
A bientôt.
Nici flamanzii cu valonii
nu vorbesc.
Iar ochii madonelor flamande
sugerează plăcinte din făină albă
și scurgere de sânge lentă și continuă:
viața părăsește corpul
ăla încet, zi de zi.
Icar cade fără zgomot
și fără interesul martorilor, fiecare
totuși are ceva de lucru aici, ceva
planificat, atunci de ce
să-și lase distrasă atenția.
În lada frigorifică,
înăuntrul scoicilor negre
– specialitatea locală –
stă secretul credinței locale:
carne și gol
și valoare adăugată.
Ridică-te și zboară
acasă.