Adrian Diniș
Adrian
Diniș (1986-2018) s-a născut și a trăit în București, unde a
absolvit Universitatea Româno-Americană, iar apoi a urmat cursurile
Facultății de Litere a Universității București. A publicat
Poezii odioase de dragoste (2010), care l-a trecut imediat în
rândul celor mai promițători debutanți ai perioadei. A întârziat
să-și publice a doua carte, cu o exigență rară, deși a scris în
ultimii opt ani poezie și proză și a fost unul dintre fidelii
comunității conturate începând din 2009 în jurul clubului de
lectură Institutul Blecher, unde a citit în mai multe rânduri.
Dispariția sa prematură e deplânsă de toți ce l-au cunoscut și
au trăit în intimitatea devotamentului său exemplar pentru
literatură.
am
scris şi eu odată poezie
pe pereţi la tramvaiul 26
au dărâmat peretele acela
trebuiau să extindă spaţiul
îmi place să cred că n-a fost ceva intenţionat
când i-au schimbat și numele
cineva care stătea pe lângă
m-a întrebat cum îi zice
poate ca să sune la poliție
când citesc poeții intempestivi
gălăgioși eu mă gândeam
doar că e deja destin
așa cum toate tipele
pe care le-am iubit
și-au schimbat destul de repede
adresele numerele de telefon
statutul pe facebook
aspirațiile în viață
îmi place să cred că
n-a fost ceva intenționat
sosirile mele inopinate cu
întârzierea deja cunoscută a cfr-ului
cu un buchet de flori
plin de regrete de parcă
abia îl furasem
de la o înmormântare
în familie sau a cuiva foarte
apropiat cu textele mele
care la fel ca țigările erau deja
toate fumate și nu mai aveam
altele apelurile mele noaptea târziu
când luam ceva prea mult la bord
și mi se făcea brusc dor
să înjur că nu mai am pe cine
să țin în brațe și ele ascultau
toată tevatura aia interminabilă
doamne, câtă răbdare
au avut fetele astea
chiar și înainte
cât am fost împreună
îmi place să cred că
au găsit doar o ofertă mai bună
un abonament mai convenabil
cu minute gratuite mai mulți
mega internet că au profitat
de șansa lor până la urmă
am avut și eu șansa mea
nu ca marele gatsby
el chiar n-a avut nicio şansă
pe pereţi la tramvaiul 26
au dărâmat peretele acela
trebuiau să extindă spaţiul
îmi place să cred că n-a fost ceva intenţionat
când i-au schimbat și numele
cineva care stătea pe lângă
m-a întrebat cum îi zice
poate ca să sune la poliție
când citesc poeții intempestivi
gălăgioși eu mă gândeam
doar că e deja destin
așa cum toate tipele
pe care le-am iubit
și-au schimbat destul de repede
adresele numerele de telefon
statutul pe facebook
aspirațiile în viață
îmi place să cred că
n-a fost ceva intenționat
sosirile mele inopinate cu
întârzierea deja cunoscută a cfr-ului
cu un buchet de flori
plin de regrete de parcă
abia îl furasem
de la o înmormântare
în familie sau a cuiva foarte
apropiat cu textele mele
care la fel ca țigările erau deja
toate fumate și nu mai aveam
altele apelurile mele noaptea târziu
când luam ceva prea mult la bord
și mi se făcea brusc dor
să înjur că nu mai am pe cine
să țin în brațe și ele ascultau
toată tevatura aia interminabilă
doamne, câtă răbdare
au avut fetele astea
chiar și înainte
cât am fost împreună
îmi place să cred că
au găsit doar o ofertă mai bună
un abonament mai convenabil
cu minute gratuite mai mulți
mega internet că au profitat
de șansa lor până la urmă
am avut și eu șansa mea
nu ca marele gatsby
el chiar n-a avut nicio şansă
Adrian
Diniș
Chiar dacă nu l-am cunoscut personal am urmărit de multe ori pe internet înregistrările de la Tramvaiul 26.Am fost fascinată de felul în care aborda diferite subiecte și de talentul lui poetic. Lumea literară este mai săracă!Dumnezeu să-l primească în împărăția Lui!
RăspundețiȘtergerepentru că mă tot întorc la textul ăsta, il trec și aici
RăspundețiȘtergereAdrian Diniș
Mica publicitate
VÂND suflet. Poate fi recondiționat. Se poate plăti și cu cardul. Primesc și bonuri de masă. Preț negociabil. Fără intermediari. Rog seriozitate din partea diavolului. Să nu mai sune cu voce de femeie noaptea târziu, spre dimineață să-mi spună că mă iubește. Să nu mai pretindă că e bunica moartă și să-mi spună că i-e dor de mine și mă așteaptă. Să mai merg și eu din când în când la biserică să mă rog pentru ea, ca Dumnezeu să ne aducă repede împreună, pentru că mi-a făcut vărzare, cum îmi place mie. Și s-o aduc și pe fata aia, care mă tot sună noaptea, s-o cunoască și ea, e sigură că e fată bună dacă mă iubește și o iubesc și eu. Să nu mai sune de la Vodafone c-am vechime şi au un plan tarifar cu o ofertă mai bună pentru mine la abonament, cu minute gratuite în străinătate, pe lumea cealaltă, sau să-mi bage tableta lor pe gât. Să nu mă cheme în multinaţionale la interviuri pentru job. Rog diavolul să se abțină dacă e neserios. Aştept şi diavolii din alte religii.
păcat, mare păcat. cred că am citit ceva din cele trei volume de poezie, 2010, 2011, 2012, apoi pe site-uri cu diferite ocazii. ieri am descărcat de pe net, texte mișto, păcat. cum am mai spus, mare păcat
RăspundețiȘtergere