Goran Simić, „O scenă, după război”

pentru Darie și Luna

Nu am realizat niciodată cât de frumoasă e casa mea

până am văzut-o în flăcări,

mi-a spus fosta mea colegă de școală,

care avea douăzeci de fragmente de șrapnel

rămase sub piele după război.

Mi-a scris cum la aeroport s-a bucurat să-i scoată din minți

pe agenții vamali care nu puteau să-nțeleagă

de ce detectorul de metal urla fără nici un motiv.

Nu am realizat niciodată că sunt o națiune

până când mi-au spus că m-au ucis,

mi-a povestit prietena mea,

care scăpase dintr-un lagăr

doar pentru a fi prinsă și violată de-o bandă de țigani

în timp ce rătăcea prin pădure.

Apoi au vândut-o unor proxeneți italieni

care îi tatuaseră semnul lor distinctiv și un număr pe mână.

Spune că nu-l poți vedea când poartă mănuși.

Am recunoscut-o într-un orășel din Belgia.

Stăteau și priveau râul

ducând pungi de plastic, doze goale

și gunoaie din marele oraș.

Își mângâia prin tricou fragmentele de șrapnel

și-și mângâia mănușa.

Am vrut s-o salut

și să-i dau o fotografie veselă din vremea

când niciunul din noi nu cunoștea sensul cuvintelor

Casă și Națiune.

Apoi mi-am dat seama că avea mai mult sens

limbajul acelei tăceri

în care urmăreau pungile de plastic

coborând pe râu

decât limba în care aș fi încercat să falsific chipurile

din fotografia aceea veche

în care apărem toți zâmbind, cu multă vreme în urmă.

traducere de Cl.K.

„Timpul”, nr. 196 / iulie 2015

Din sumar: materiale despre Festivalul de Jazz de la Gărâna și despre Festivalul de Film Istoric Râșnov; ancheta „Grecia și Europa”, coordonată de Sorin Bocancea; cinci poeți și critici (Andrei C. Șerban, Anastasia Gavrilovici, Cosmin Borza, V. Leac și Alex Văsieș) scriu despre aparenta naturalețe a vieții de T.S. Khasis; pagini de filosofie (coordonate de redactorul-șef George Bondor, care scrie și editorialul numărului); poezie (Emil Brumaru, Leonard Ancuța, Tiberiu Neacșu); interviu cu Emil Hurezeanu (în dialog cu Daniel Șandru); prima parte a cronicii mele despre antologia postumă Elegii pentru o bucată de iaht de Traian T. Coșovei; alte cronici de carte, film, teatru, opinii, analiză, arte (Adina Scutelnicu despre Christian Lucian Hamsea), arhitectură și revista se termină cu un text nemilos al lui Radu Vancu despre inepțiile recente ale lui Augustin Buzura.

Un poem de Adriana Carrasco

din volumul Dezmembrați, în pregătire la Casa de Editură Max Blecher

nu ai fost o eroină a mahalalelor sumbre

nu ai fost o artistă complexă cum te credeai

nu ai fost terminală când ai crezut că ești terminală

nu ai fost bună când ai încercat să fii bună

nu ai respirat același aer cu ei

când hoarda murea de frică la ieșirea din temniță

și se ruga să nu fie iertată

nu ai fost salvatoarea sau sora serenă

nu ai fost nici pe-aproape

nu ai fost în stare să te bucuri de mirosul și zarva

și sclipirile portului ai ratat încă o dată

să te bucuri cu fetele și băieții de vârsta ta ai ratat

privind fix grămăjoara aia de zdrențe

în vreme ce apunea

foarte lent peste calea ferată

nu ai înțeles nimic ai cinat singură în sordidele

restaurante ale chinezilor singură cu

nefericirea ta mic-burgheză nesățioasa ta nefericire

măruntă

și tăietura ochilor ți se tot îngusta

nu ai fost cea care să arunce-n aer rotativele

din care se scurgea otrava pentru cei mulți

nu ai fost tu cea care să-și arunce în aer ovarele

și să anunțe prin asta adevărata

salvare a omenirii

nu ai fost acolo când fluviul s-a revărsat

și s-a murit mărșăluindu-se împotriva superstiției

nu ai fost curva nebună care să spargă oglinzile

cu tocurile-cui ale pantofilor de 1000 de pesos

nu ai fost în vâltoare și nici la marginea ei

ai supt ca un păduche din plictiseala

și memoria descărnată a unei familii

sărace și violente

nu ai tranșat lucrurile la timp nu te-ai învățat cu

mizeria și crima deși erai înconjurată de ele te-ai ploconit

ai căzut la picioarele măcelarului pentru

înc-o ciozvârtă

serile de mai au trecut și tot n-ai învățat ce-i răbdarea

nu ai fost tu nici când aveai mâinile umflate

dureros și plângeai în closetul azilului

nu ai fost tu cea care să le strige că asta nu-i post-istorie

ci un mare căcat din care nu vom ieși nu ai fost tu

nu i-ai putut înțelege pe cei neajutorați decât

atunci când ai simțit cum vuiește leșia

asta pe care ai ajuns s-o respiri fără

să mai crâcnești cum se cutremură aerul

de atâta nedreptate de atâtea blesteme încolăcite

în oamenii pe care ai vrut să-i alini

nu ai fost nimic din toate astea

nu ai fost adriana carrasco nu ai fost

în românește de Claudiu Komartin

Institutul Blecher 106

A fost cea de-a 106-a ediție a Clubului de lectură Institutul Blecher, ultima din al șaselea an de când Institutul există, a cincea la Bistrița (după cele din 2010, 2011, 2012 și 2014), în compania unuia dintre cei mai buni, mai direcți și mai atașanți poeți cu care am lucrat și am avut șansa să mă împrietenesc, Goran Simić, dar și a dragului nostru Iustin Panța, poet care, deși nu mai e printre noi de 14 ani, a fost prezent la lectura de vineri într-o atât de mare, de emoționantă măsură. Fotografiile îi aparțin, firește, Anei Toma, iar câteva dintre poemele citite de Goran pot fi citite pe site-ul revistei Poesis internațional, unde au fost publicate cu un an în urmă, ca un preambul al cărții pe care i-o vom publica, dacă toate merg cum trebuie, în 2016, la Casa de Editură Max Blecher.

Poezia e la Bistrița, ediția a VII-a (16-19 iulie 2015)

Joi începe la Bistrița Festivalul de poezie și muzică de cameră, ajuns la ediția a VII-a. Cu mai mulți invitați decât oricând, lecturi, concerte, întâlniri și dezbateri, evenimentul organizat de Gavril Țărmure împreună cu Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Ana Toma și toți ceilalți mari sufletiști din spatele acestei povești frumoase, deschise tuturor, arată ca unul dintre cele mai coerente și mai bine gândite festivaluri care au în centru, la noi, literatura contemporană. Nu doar că la Bistrița vor ajunge și vor citi 29 de poeți foarte diferiți din România, Moldova, Polonia, Spania, Bosnia-Herțegovina, Ungaria, Belgia și Norvegia, dar vor fi și numeroși muzicieni (acoperind o arie destul de largă, de la muzici clasice la jazz), un prozator cunoscut (Radu Paraschivescu), librarul anului (sibianul Marian Coman a fost desemnat în 2015, după Valentin Derevlean în 2014) și nu puțini jurnaliști culturali, editori și alți oameni devotați poeziei și muzicii.

Iar vineri, de la ora 16, în Plan B (Str. Spiru Haret, nr. 2), unde am mai făcut câteva astfel de întâlniri, vom organiza ediția 106 a Institutului Blecher, unde invitat este poetul bosniaco-canadian Goran Simić, și unde vom citi, vom asculta și vom vorbi despre Iustin Panța și antologia Mult înainte de sosirea trenului ea se gândește, pe care am publicat-o la sfârșitul anului trecut.

Trei debuturi, trei poeme

Deja trei debuturi pe care mizez au apărut în prima parte a lui 2015, iar la toamnă sunt sigur că vom mai vedea câteva croindu-și drum în poezia românească de acum. Cărțile semnate de Victor Țvetov, Ionelia Cristea și Aura Maru oferă consistență, după mine, noului contingent de poeți debutați în ultimii ani (pe care continui să-i citesc cu interesul și atenția pe care le merită, scriind din când în când despre experiențele lor singulare).

Victor Țvetov, în lipsa unor lucruri importante,

Casa de Editură Max Blecher, 2015

eşti bun la vorbe victor

eşti bun la vorbe victor
îţi umblă gura ca un motoraş
dar nu zici nimic constructiv
am zis că putea fi mai rău
femeia a zâmbit şi mi-am băut berea
dar îmi place de tine fața ta exprimă ceva
fața mea exprimă teamă un şoarece încă viu în gura unei pisici
am lăsat-o să se gândească la asta sau la ce o fi vrut ea
acasă am vărsat mai mult decât am băut
şi m-am întins pe pat aşteptând ca măcar odată în aceste milenii
un cuţit să-şi facă loc prin tavanul vopsit în culoarea unui ospiciu sovietic

Ionelia Cristea, Noaptea de gardă,

Cartea Românească, 2015

Uneori te rog să mă ții de mână. Un ceai
aromat, multă căldură, telefonul închis
și aruncat într-un colț. Îmi doresc foarte puțin
de la viață și câteodată mă simt fericită.
Alteori mi-e teamă că vei muri pe neașteptate,
în pat, înainte de film, cu mâinile
încrucișate pe piept, închizând ochii
ca pentru un somn ceva mai lung și atunci
mă reped în întuneric și aprind lumina
pentru a simți un fel de siguranță,
în mod sigur ceva neadecvat și
bolnăvicios. Câteodată mă întreb
dacă toate astea contează în vreun fel,
și apoi mă ghemuiesc într-un colț
încercând să nu fac zgomot.

Aura Maru, du-te free,

Editura Cartier, 2015

în larg

aici au început să-mi placă siturile industriale
și câmpurile deschise
îmi place zgomotul alb din pereții caselor
poezia nasdaq-ului
mănânc un șnițel dintr-o materie abstractă
goddamit – îmi place

uite-te atent la generatorul ăsta de aburi
e mai viu decât noi

* * *
de acum încolo nu mai are de ce să ne fie frică
știm – câmpul e la fel de minat peste tot
iar istoria deopotrivă de scurtă

șampanie – 
conductele cu materie cenușie – 
totul aruncat în larg

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a V-a

Casa de Editură Max Blecher organizează a V-a ediție a concursului anual de debut, continuând inițiativa pornită în 2011, al cărei scop este descoperirea și publicarea unor autori valoroși nedebutați în volum. Un concurs deschis poeților care nu au publicat editorial, câștigătorul fiind ales de către cei trei membri ai juriului: Ruxandra Cesereanu, Nicolae Coande și Claudiu Komartin.

La fel ca în anii precedenți, condiția principală de participare este să nu fi debutat în volum. Nu există limită de vârstă pentru înscriere. Premiul constă în publicarea manuscrisului câștigător și lansarea cărții la târgul de carte Gaudeamus (din noiembrie 2015).

Adresa de e-mail la care manuscrisele vor fi înscrise este debutmaxblecher@gmail.com. Data limită de trimitere: 1 octombrie 2015. Nu există condiţii în ce privește numărul de pagini, fontul ales pentru paginare, formatul în care va fi trimis manuscrisul.

La edițiile precedente, câștigători au fost: Matei Hutopila (n. 1987), Anatol Grosu (n. 1983), Florentin Popa (n. 1989) și Ștefan Ivas (n.1983). Sperăm să găsim și anul ăsta un debutant de același calibru.

Vineri seară, o lectură de vară

Mâine, 10 iulie, de la ora 20, în localul / terasa J'ai Bistrot (Calea Griviței, nr. 55, București) se adună oameni să citească poezie, câțiva dintre ei sunt dintre cei mai faini tineri poeți de pe-aici, alții prozatori, jurnaliști, dar vor fi prezenți și patru poeți străini, doi americani (Carla Harryman, Barrett Watten), un armean (Dikran Kapoyan) și un columbian (Robert Max Steenkist), probabil că va fi o atmosferă caldă și prietenoasă într-un loc în care, și când îți aduc berea clocită sau uită gheața, e plăcut, în special când se mai domolește vipia, să stai printre copaci, cu prieteni mai vechi sau mai noi.

Grexzât!

Mi-e tot mai clar că trăiesc într-o țară ai cărei locuitori nu pot fi decât la extreme, cam în orice privință și pe orice subiect posibil. Criza Greciei, eșecul negocierilor, referendumul cu rezultatul lui previzibil, toate acestea îi fac de săptămâni încoace pe românii cu care stai de vorbă, dar mai ales pe cei care sunt în stare să articuleze propoziții și deci să le scrie pe facebook sau bloguri, site-uri și alte minunății virtuale, să se comporte de parcă ar fi vorba de o problemă personală, întotdeauna privită dintr-un punct de vedere sentimental (sau resentimentar). Rareori văd echilibru în comentarii, apel la rațiune, consultarea unor surse de informare corecte și nepartizane care să limpezească lucrurile. Trebuie să iei în mod decisiv și zgomotos partea cuiva. A grecilor oropsiți, dar demni și patrioți până la capăt, sau a Troicii hrăpărețe, cu interesele ei oculte și vampirice. Ori Rogozanu, ori Aligică. Ori o televiziune, ori o alta, ori Băsescu, ori Ponta. Parcă am fi două haite care se mârâie la gard pentru ceva ce ne privește în mod tangențial și exterior (da, știu, castelul de cărți de joc al U.E. din care facem și noi parte se poate dărâma una-două, știu, moneda unică, economia, șomajul). Chiar nu se gândește nimeni că sunt două tabere pe care nu le poți credita în niciun fel, fiecare având interesele sale meschine, propaganda și agenda ei (care în niciun caz nu au legătură cu problemele reale ale prezentului românesc și cu destinul, cum o arăta el, al acestei țări)? Mi se face puțin rușine când văd atâta fervoare (sau jubilație, sau încordare ideologică) pe acest subiect. Suntem, într-adevăr, o nație cu un înalt grad de iraționalitate și, din nefericire, foarte expusă la intoxicare, manipulări și la întreaga regie a unor medii ale căror adevărate scopuri și deziderate cei mai mulți dintre noi nu le înțeleg. Și, curată fatalitate, nici nu sunt dornici s-o facă.

Duminică, la Sibiu

Librăria Habitus din Sibiu, una dintre puținele librării independente și performante din România, împlinește în weekend un an. Nu doar fiindcă e un loc frumos și bine organizat, fiindcă are librari autentici, nu vânzători de ceainice și de surcele, ci și pentru că nu refuză și nici nu țin în depozit cărțile care nu-s tocmai comerciale, Habitus merită felicitările și admirația noastră. Aniversarea de un an începe mâine, iar duminică de la ora 18 vom lansa volumul lui Radu Vancu, 4 A.M. Cantosuri domestice (Casa de Editură Max Blecher, 2015) și „Poesis internațional”15 / primăvara 2015. Cu Teodora Coman, Andrei Terian și Dragoș Varga.

Odihnească

Franța despre care am învățat și pe care o iubeam din atâtea cărți și filme nu mai există. Există ceva clocit, cu ochii dați peste cap și mănuși glasate în care colcăie viermii. Un muzeu mirosind a urină și salpetru. Scheletul unui animal cândva admirat și temut. Politețe de ochii lumii, orgolii fără susținere, superioritatea calpă a degeneratului. Alintături, scrobeală cât să acopere jegul. O glumă proastă.

Odihnească-se-n