marți, 16 aprilie 2013

Singurătatea contaminată



Publicat de la
Etichete:

4 comentarii:

  1. matei hutopila17 aprilie 2013, 11:00

    limitare la - căutare de - și demonstrație de dibăcie în cele din urmă. dar unele chestii îs foarte faine, ca execuția igienică sau hambúrgării ăia, sau poezia sau sau sau.

    dar e ceva alien în experimentele astea, nu mă pot entuziasma pînă la capăt. am niște nedumeriri cu poezia în general, poate o să ți le pun într-o scrisoare :) publică, desigur

    RăspundețiȘtergere
  2. claudiu komartin17 aprilie 2013, 21:49

    și eu am atâtea nedumeriri, dragă Matei... dar, cu timpul, poate le rezolvăm împreună

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim20 aprilie 2013, 11:11

    Ce mi se pare mie curios e că dincolo de dimensiunea experimentală a chestiei îl poți vedea/recunoaște pe CK. Mișcarea „jucărelelor” (altfel relativ neutre, „seriale”) pe suprafața de joc poate fi „somatografiată” (se vede și mai bine, acum, că putem face comparația cu „recesiunea în vie”, unde nu se mai joacă singur), și semnătura e CK, e (cumva) recognoscibilă.
    În rest, îmi place tare cu supraviețuitorul și cu luminițele. :))
    Frumos, ca de-bicei.
    R.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim20 aprilie 2013, 11:35

    P.S. Tot în sensul ăsta (curiozități, curiozități!), aș fi curioasă care e procedeul de „compunere”, cât e dicteu automat și cât nu.
    R.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)