Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
duminică, 21 aprilie 2013
În decembrie trecut, alături de Chris Tanasescu, la Club A
Pe vremea când mă chema Claudiu Comartin și aveam un extraordinar partener (C.Tanasescu-Margento), al cărui impuls a scos din mine ceva nou, pe cunoscutul poem al lui Gherasim Luca.
Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarul și alte insomnii (Vinea, 2003, 2007), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013) și antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Cartier, 2017, 2018).
În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2019 vicepreședinte al PEN România.
măi-măi şamanilor măi şamanilor măi
RăspundețiȘtergereda, Claudiu, a iesit bine, si va iesi si mai bine, asa ca trebuie sa ne mai facem de cap :)
RăspundețiȘtergere