Fiindcă ieri s-au împlinit 112 ani de la naşterea lui J.L. Borges, mă întorc la unul dintre cele mai frumoase pasaje pe care le-am citit despre Whitman şi, desigur, America:
"Mă gândesc la Whitman - om cu o nesfârşită capacitate de invenţie, simplificat de o viziune străină şi redus la un simplu uriaş - ca la un simbol prescurtat al patriei sale. Povestea magică a copacilor care ne împiedică să vedem pădurea poate sluji, inversată ca prin farmec, pentru a-mi exprima intenţia. Fiindcă a fost odată o pădure atât de necuprinsă, încât nimeni nu-şi mai amintea că era alcătuită din copaci; fiindcă între două mări există o naţiune de oameni atât de puternică, încât nimeni nu-şi mai aminteşte de obicei că este alcătuită din oameni." (Borges, în Celălalt Whitman)
fără Borges, dar cu Whitman & America
RăspundețiȘtergereo înregistrare audio, se pare că ar fi singura
http://www.poets.org/viewmedia.php/prmMID/20157