I-am pus cruce

Prin '97-'98 aveam poster cu el, un frumos desen în creion care apăruse într-un ziar al vremii. Părea un ins vertical & superior, Paler îl numise, mult prea devreme, "pater familias" al României post-. L-am întâlnit, duşi la Cotroceni într-un proiect civic pentru liceeni, prin '99 sau 2000, şi cred că am fost mândru de asta. După aceea l-a învins sistemul, a pus bazele unei fundaţii care nu a făcut în 14 ani decât să toace bani şi s-a mai arătat din când în când, însă de fiecare dată mi s-a părut un om frustrat, înveninat, dizgraţios. În 2014 i-am pus definitiv cruce.

Iustin Panţa 50

Poetul sibian Iustin Panţa (1964-2001) ar fi împlinit astăzi 50 de ani. Mâine, de la ora 18, vom lansa în Sala Studio a Teatrului Gong (Str. Alexandru Odobescu, nr. 4, Sibiu), în cadrul celei de-a treisprezecea ediţii a Zilelor „Iustin Panţa”, antologia Mult înainte de sosirea trenului ea se gândeşte (Casa de Editură Max Blecher, 2014), ce cuprinde 60 de poeme din şase volume, de la Obiecte mişcate, debutul lui Panţa din 1991, până la postumele Cealaltă obişnuinţă şi Intenţiile tăcerii. De carte s-a ocupat Rita Chirian, care scrie şi un „Cuvânt înainte”, şi împreună cu care voi prezenta antologia. Despre care am scris şi eu, într-o mică „Notă a editorului”: „Iustin Panţa este unul dintre cei câţiva care au definit poezia românească din ultimul deceniu al secolului trecut. Continuator, până la un punct, al lui Mircea Ivănescu, a știut să se desprindă la timp, dar a rămas mereu în relaţii cordiale cu poezia acestuia. Nu sunt multe cărţile scrise în doi în literatura română care să fi fost atât de reușite, de memorabile ca întâlnirea dintre Ivănescu și Panţa în Limitele puterii sau mituirea martorilor. Puţini sunt, de asemenea, poeţii-șahiști într-o literatură, iar Panţa a fost unul dintre cei mai buni. Poetician pur-sânge, el problematizează scrisul pe măsură ce scrie, și scrie pe măsură ce-și amintește. Un atlet al memoriei, la fel ca M.I., Panţa este în egală măsură și un monteur în stare să sufle viaţă și peste cele mai prăfuite secvenţe. Care se dovedesc, graţie celor ca el, inestimabile. Această ediţie marchează semicentenarul Iustin Panţa, printr-o selecţie care îl arată ca pe un poet rafinat și actual, unul dintre cei mai subtili din literatura română recentă.”

 

Iustin Panţa, Mult înainte de sosirea trenului ea se gândeşte

(Casa de Editură Max Blecher, 2014)

colecţia „Plantaţii”

Institutul Blecher 95, înregistrarea

video: Victor Potra

„Echinox”, 1 / 2014

„Echinox” mai respiră şi după 45 de ani. În plus, arată bine şi atacă subiecte serioase de TL, de urmărit chiar şi de cineva care nu e neapărat în „domeniu” [adică teoretician/ universitar/ cercetător(t)].

Electorale

Am încercat, de când am drept de vot, să merg la scrutinele organizate pentru alegerea preşedintelui, din 2004 încoace. În turul I al alegerilor prezidenţiale am votat acum zece ani cu Gheorghe Ciuhandu, iar acum cinci ani cu Crin Antonescu. Sper ca anul ăsta să votez cu acela care va deveni preşedinte, deşi o fac fără niciun entuziasm (dar nici un vot negativ nu va fi), cred că numele pe care voi pune ştampila oferă o minimă garanţie de seriozitate şi cumpătare discursivă. Ca foarte mulţi alţii, m-am săturat de mahalaua politică de la noi, pe care actualul prim-ministru a alimentat-o şi o va prezerva, nu am nicio îndoială, în anii care vor urma. Aşa că dau un vot (cu rezervele de rigoare) pentru un alt fel de exprimare, dar şi de acţiune politică, sobră şi cerebrală, în România lor. Care, printr-o conjuncţie favorabilă, ar putea redeveni şi a noastră.

Institutul Blecher 95

Sâmbătă, 1 noiembrie 2014, de la ora 19, sunteți invitați la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, sector 2, Bucureşti) pentru a 95-a ediție a Institutului Blecher. Vor citi Nora Iuga, Diana Caragiu şi Adelina Pascale.

Nora Iuga (n. 1931) a fost membră a Cenaclului „Luceafărul” condus de Miron Radu Paraschivescu, în care s-a închegat nucleul grupului oniric. A publicat, începând din 1968, numeroase volume de poezie, proză şi jurnal, printre care Inima ca un pumn de boxeur (1982), Piaţa cerului (1986), Spitalul manechinelor (1998), Sexagenara şi tânărul (roman, 2000), Autobuzul cu cocoşaţi (2001), Fetiţa cu o mie de riduri (2005), Berlinul meu e un monolog (jurnal, 2010) şi recentul roman Harald şi luna verde (2014). A primit mai multe premii, în România şi în spaţiul german, iar cărţile sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Spania, Bulgaria şi Slovenia.

Diana Caragiu a publicat în 2014 volumul de poezii Respiră cu mine, tradus în limba franceză, despre care Moni Stănilă a scris că este „un debut altfel, ce nu încearcă alipirea de grupuri sau curente.”

Adelina Pascale (n. 1995) a absolvit Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” din Tulcea şi este studentă în anul I la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti.

„Timpul” din octombrie

Un număr viu şi variat, cu un supliment dedicat FILIT, texte despre alegerile de duminică, Aktionsgruppe Banat (semnează Teodora Coman, Rita Chirian, Krista Szöcs, Andrei C. Şerban şi Ioan Şerbu), un grupaj despre „Ideea de Universitate”, poezie, un interviu cu Mircea Cărtărescu, articole despre artă contemporană şi film (Angelo Mitchievici pe marginea recentului Q.E.D.), texte pe teme sociale şi culturale actuale şi prima parte a articolului meu despre ultimul volum de poezie semnat Lucian Vasilescu (la pag. 14). Lectură plăcută!