Daniel Bănulescu

Rămân atașat și după 14-15 ani de poezia din cele două volume publicate în anii '90 de către Daniel Bănulescu. Și romanele lui din perioada aceea m-au câștigat, chiar dacă apoi a părut mai curând nemulțumit de ele: cred și azi că prin cele patru cărți dintre 1993 și 1998, Bănulescu rămâne unul dintre cei mai surprinzători și mai inventivi scriitori români de la sfârșitul secolului trecut. Au mai apărut de atunci trei antologii (am fost fanul necondiționat al Republicii Federale Daniel Bănulescu, din 2000, prin care l-am descoperit), un volum inedit de poezie, două de teatru și încă un roman, însă ceea ce a făcut cu adevărat neobișnuit D.B. a fost să-și tot rescrie cărțile (cele de proză) și să le dea titluri noi, să revină la ele, mi-a plăcut jocul ăsta, deși cred că i-a amețit pe mulți. I-am făcut portretul acum 5 ani (adică în numărul 6 / septembrie 2011, pag. 14-20) din Poesis internațional, iar acum poemul săptămânii de pe siteul revistei îi aparține.

Radu Ștefănescu, „important e să te faci nevăzut”

Radu Ștefănescu, important e să te faci nevăzut

(Tracus Arte, 2016)

Sunt deja câţiva ani de când îl citesc şi-l îmbii pe Radu Ştefănescu să se arate şi să citească în public, să-i public poemele la gazetă, să trimită manuscris la concursul de debut pe care l-am pus pe roate, dar dânsul tare greu se lasă. De stat în loc însă nu a stat, cum fac atâţia, ba aş zice, ştiindu-i şi naivităţile, şi suavităţile (să nu le zic de-a dreptul: zaharicale) mai vechi, că a mâncat pietre de prin 2012 încoace.
Migălos şi inteligent, concentrat şi excentric, reactiv peste poate, poetul nostru s-a pus la punct cu discursurile cele mai noi şi mai fancy (asta numai ca să ştie ce să nu facă), şi-a domolit elanurile prea lirice, formalismele prea uzate, ajungând la discursul dens şi intens din important e să te faci nevăzut, un titlu, între altele fie zis, cum nu se poate mai potrivit pentru profilul său poetic. O carte faină, căci bibilită îndelung, pe care o recomand galben de invidie.

Institutul Blecher 138, cu Josef Straka și Tara Skurtu

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 9 octombrie 2016, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Josef Straka și Tara Skurtu.

Josef Straka (n. 1972, Jablonec, Cehia) este poet, publicist, editor și organizator de programe culturale. A publicat două volume de poezie, precum şi alte patru cărţi de texte poetico-prozaice: Hotel Bristol (2004), Oraşul Mons (2005), Biserica în ceaţă (2008) şi Micile exiluri (2014). A publicat în numeroase reviste şi magazine culturale din Cehia şi din străinătate, textele sale fiind traduse în engleză, germană, polonă, sârbă, slovenă, olandeză, maghiară, română şi portugheză. Lucrează la revista „Weles”. Începând cu anul 2008 este implicat în organizarea şi moderarea de programe în cadrul Festivalului Internaţional Zilele Poeziei şi în organizarea Târgului Internaţional de Carte „Lumea Cărţii”, ambele desfășurându-se la Praga.

Tara Skurtu (n. 1982, Key West, SUA) și-a luat licența în creative writing la Universitatea din Boston; în 2013 a devenit lector la aceeași universitate. Tot în 2013 a primit bursa globală de studii „Robert Pinsky”, prin care putea alege să meargă într-o țară care s-o inspire să scrie. A hotărât să vină în România, urmând rădăcinile tatălui ei în Transilvania. În octombrie 2013 a citit la ediția 80 a Institutului Blecher. A revenit apoi în România cu o bursă extinsă Fulbright, astfel că predă scriere creativă în limba engleză la Universitatea „Transilvania” din Brașov și ține workshopuri de poezie și traducere. Recent, a terminat prima sa colecție de poezii, The Amoeba Game, care va apărea în 2017 în Marea Britanie, iar anul acesta în traducere românească la editura Charmides.

Moderator: Claudiu Komartin

Fundoianu & Fati la Bistrița

Mâine seară, la Bistrița, lansări ale volumelor antologice recent apărute la Editura Cartier, respectiv Casa de Editură Max Blecher, din poezia lui Benjamin Fundoianu (în selecția și prezentarea lui Dan Coman) și Vasile Petre Fati (selecția și prezentarea mea).

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a VI-a

Am selectat opt manuscrise din care va fi ales în vreo două săptămâni câștigătorul. Ele sunt:

Gabriela Feceoru, blister

Cristina Stancu, Corpuri anonime într-o cameră goală

Anghel Geicu, EPIC

Nicoleta Nap, Funcții minimale

Eugen C. Andrei, lorem ipsum

Ciprian Popescu, Mile End

Dan Negară, triphopuri

***, YO MAN

Alex Povarnă, Horațiu Lipot, David Alexandru, Ștefan Lujinschi – au niște volume în creștere, în lucru, la care mai e, în opinia mea, de tăiat, de adăugat, de recombinat niște secvențe, de aprofundat altele. mi-e clar că fiecare e pe drumul lui, în sensul că au personalități care par a se contura cu fiecare nou text și povești personalizate cu care, dacă se mai țin de treabă o vreme (poate jumătate de an, poate trei, habar n-am), o să aibă niște volume publicabile fără regrete

același lucru e valabil și în cazul lui Laurențiu Malomfălean, cu observația că oricum nu ar fi putut câștiga concursul de debut fiindcă a debutat deja (e drept, nu cu poezie, dar am stabilit ca regulă, cu mai mulți ani în urmă, că se cheamă debut doar dacă nu ai mai scos nici o carte înainte, indiferent că e de eseu, teatru sau bandă desenată)

Bogdan Tiutiu – poezie confesivă, directă, fără fasoane, cu momente de narativitate, cu mult concret, tranzitivitate, motorașul merge, fără să exceleze decât, poate, în poemele lungi („De trăsnește”, „Trece-un nouraș pe sus”, „Cătunul cu două dimineți”). Intuiția îmi spune nu doar că B.T. poate mai mult, dar și că va scrie lucruri mai închegate în continuare (insistând pe lucrurile pe care le face bine acum, și nu neapărat pe o poezie a derizoriului care nu se distinge de alte discursuri asemănătoare, voit banale, anodine – trebuie să ai ceva chiar și când îți alegi ipostaza asta „minoră”, o dovedesc destui poeți excelenți, de la Bacovia la Bodiu, Crudu sau Acosmei, trecând prin M.Ivănescu)

Cătălina Smaranda, majorat – mi-a atras imediat atenția, dar nu e chiar o carte, e un chapbook, o promisiune foarte mișto. dacă citesc într-o carte măcar 35 de texte cum sunt cele 16 trimise, m-a convins

Matus Adrian – pe lângă faptul că manuscrisul trimis are 22 de pagini, mi-ar plăcea dacă ar poetiza mai puțin haotic („drumurile făcute doar pentru a resuscita naive amintiri despre seri petrecute în jurul luminilor clar-obscure”, „copacii își strâng timpul bătut de sunetele de mașini” etc.)

Rece­­ (autor anonim) – 34 de secvențe care promit ceva, dar în orice caz nu mai mult decât o broșurică în care găsești unele formulări sau imagini de reținut. parcă o carte ar trebui să fie ceva mai mult de-atât

Tamablues – mi-a atras atenția, dar nu e pentru concursul ăsta. Mi-a amintit de Lebăda cu două intrări a Norei Iuga, dar nu aș paria la un concurs de debut în poezie pe un experiment formal așa de drastic (practic, o carte dintr-o singură frază, deși avem de discutat și aici). Liviu Alger scrie bine, și iau în considerare publicarea cărții lui, însă nu cu ocazia asta

Pe lângă ei, am mai primit 45 de manuscrise care sunt, în general, destul de departe de ceea ce căutăm să descoperim prin concursul de debut „Max Blecher”. Nu descurajez pe nimeni, le spun doar acestor autori să continue să scrie și să ducă mai departe tipul ăsta de explorare prin intermediul limbajului în cunoștință de cauză. Adică să citească cât mai mult și cât mai variat – și să experimenteze tot felul de formule, de voci sau de „personæ”. Din experiența mea de editor, asta ajută până la urmă.

liniște, pace, perversiuni, heppiend. tineri poeți maghiari din Transilvania

Între 4 și 9 octombrie are loc la Cluj a IV-a ediție a Festivalului Internațional de Carte Transilvania. În cadrul lui, marți de la ora 18 vom lansa liniște, pace, perversiuni, heppiend. tineri poeți maghiari din Transilvania (Casa de Editură Max Blecher), în traducerea lui Andrei Dósa. 

Festivalul are printre participanți nume grele & sonore (Baricco, Moretti, Codrescu, Cărtărescu ș.a.). Volumul de poezie maghiară (cuprinzând 9 poeți cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani) va fi, cred, una dintre atracțiile zilelor de festival, am explicat acum ceva mai mult de trei luni, când îl anunțam, de ce.

  liniște, pace, perversiuni, heppiend.

tineri poeți maghiari din Transilvania

(Casa de Editură Max Blecher, 2016)

Ovidiu Hotinceanu

Un poem excelent, unul din cele câteva împrăștiate în cartea lui de debut, Sămânța, îl recomandă pe Ovidiu Hotinceanu (1942-1973) ca pe un tânăr poet de mare perspectivă în contextul mutațiilor poetice petrecute cam după 1966 (întâmplător sau nu, anul în care publică prima sa carte Leonid Dimov) în raport cu primul val 60-ist. Nimeni nu pare să-și mai amintească de ceva vreme de Hotinceanu, așa că locul lui e clar în rubrica de pe site-ul Poesis internațional.