Aproape un deceniu de la ieșirea pe care și-a făcut-o aruncându-se în Sena
de pe Pont Mirabeau și mai bine de șaizeci de ani de la emigrarea în Franța au
trecut până ca opera de tinerețe a lui Gherasim Luca să apară în volum în
România: Inventatorul iubirii și alte scrieri (Ed.
Dacia, 2003), îngrijită de Ion Pop, l-a repus în circulație pe unul dintre
marii suprarealiști români, reinventat începând cu anii ’50 (mai exact, 1953,
când apare Héros-Limite) ca poet
francez al imploziei lexicului și sintaxei, unul dintre cei cu adevărat
emblematici din perioada postbelică.
Ce-i drept, câteva dintre textele avangardiste dintre 1930 și 1947 (an în
care mișcarea suprarealistă a fost interzisă de noul regim comunist) apăruseră
în Antologia literaturii române de
avangardă (Editura pentru literatură, 1969) a lui Sașa Pană și, mai cu
seamă, în Avangarda literară românească (Ed.
Minerva, 1983) a lui Marin Mincu; însă adevărata recuperare și re-cunoaștere în
spațiul românesc a lui Gherasim Luca s-a petrecut relativ recent, odată cu
ediția bilingvă îngrijită de Petre Răileanu și Nicolae Tzone, cuprinzând
manuscrisul facsimilat al cărții sale apărute în 1945 la București, Le vampire passif / Vampirul pasiv (Ed. Vinea, 2016), și îndeosebi cu Avangarda românească – tomul de acum
șase ani pe care i-l datorăm aceluiași Ion Pop, publicat în colecția „Opere
fundamentale” a Academiei, în care Gherasim Luca apare ca unul dintre
protagoniștii cei mai de seamă ai unei mișcări radicale ce a continuat să
galvanizeze poezia scrisă în limba română până la începutul secolului XXI.
Însă, cu tot succesul de stimă de care se bucură, literatura lui Gherasim
Luca nu reprezintă la noi o referință prea des invocată – autorul Morții moarte nu este unul dintre cei cu
trecere la public și la poeții înșiși (cel puțin dacă e să-l comparăm cu
tânărul Bogza sau cu Gellu Naum). Influențele sale în poezia ultimelor decenii
par mai degrabă indirecte, transversale. Asta poate și fiindcă poezia pe care a
scris-o în limba franceză este în bună măsură intraductibilă (le rămâne lui
Șerban Foarță și lui Petrișor Militaru să mă contrazică în paginile următoare)
și, aș putea spune, relativ neconvenabilă unei tradiții literare românești care
nu a excelat în experimente polisemice, poezie sonoră, performance și practici
de lectură care să mute accentul (și să-și reformuleze mizele, de care orice literatură mică e fatalmente obsedată) de pe
scriitură pe însăși producerea limbajului, pe evenimentul chestionării și
dereglării sale interne. Subversivitatea nu este concepută la noi decât în
termenii sensului, și foarte rar ca act de demantelare sistematică a vorbirii.
Ar fi multe de spus și despre ocultismul lui Gherasim Luca – de recitit un
text esențial pentru explorările în acest sens ale Grupului Suprarealist Român
din a doua parte a anilor ’40, „L’Infra-Noir.
Préliminaires à une intervention sur-thaumaturgique dans la conquête du
désirable” / „Infra-Negrul. Preliminarii la o intervenție supra-taumaturgică în
cucerirea dezirabilului” (1946), cu atenție sporită asupra propozițiilor lui
Gherasim Luca – și de pus în relație cu relatarea lui Gellu Naum din Despre interior-exterior (dialogurile cu
Sanda Roșescu de la începutul anilor ’70), a
întâlnirii nocturne cu Mirabelle – și sugestia acestuia că „Zola”, adică G.L.,
ar fi practicat „exerciții de magie neagră”...
Mi s-a părut potrivit – după ce numărul anterior, primul al celei de-a
trei serii a revistei, a avut-o în prim-plan pe Gertrude Stein – ca nr. 28
(2/2021) să se deschidă cu poemele lui Gherasim Luca din două etape distincte
ale operei sale și cu trei texte elocvente despre receptarea sa actuală, scrise
de autori născuți între 1981 și 1999. Alături de grupajele a douăzeci și unu de
poeți recenți și contemporani din România și Moldova, Statele Unite ale
Americii, Rusia, Germania, Marea Britanie, Mexic, Irlanda, Austria, Italia,
Slovenia și Catalunia, de proza, eseul, cronicile de carte și celelalte
materiale din „Poesis internațional”, ele întregesc ultimul număr din acest an
al revistei, în speranța că 2022 va fi mai lin și mai îngăduitor cu noi toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu