„Poesis internațional” 25 (1/2020), cuprinsul

Portret

·       Petru Ilieșu

      Poezie

·       Georg Trakl (Austria) – traduceri de George State vs Petre Stoica

·       Elsa Morante (Italia) – traducere de Florin Dumitrescu

·       Nicolae Coande

·       W.S. Merwin (Statele Unite) – traducere de Mihók Tamás și Lavinia Vasile

·       Takács Zsuzsa (Ungaria) – traducere de Andrei Dósa

·       Olga Ștefan

·       Robert Adamson (Australia) – traducere de Dorian Stoilescu

·       Glykeria Basdeki (Grecia) – traducere de Monica Chihaia

·       Geo Galetaru

·       Erwin Messmer (Elveția) – traducere de Radu Țuculescu

·       Răzvan Țupa

·       Serge Pey (Franța) – traducere de Irina Roxana Georgescu

·       Clyo Mendoza (Mexic) – traducere de Anastasia Gavrilovici

·       Andrei Dósa

·       Sylva Fischerová (Cehia) – traducere de Claudiu Komartin & Jiřina Vyorálková

·       Ana Dragu

·       Dane Zajc (Slovenia) – traducere de Goran Čolakhodžić

·       Victoria Tatarin

·       Tom Van de Voorde (Belgia) – traducere de Gheorghe Nicolaescu

·       Mihai Marian

·       Betül Dünder (Turcia) – traducere de Olga Ștefan

·       Deniz Otay

·       Marjan Čakarević (Serbia) – traducere de Simeon Lăzăreanu

·       Toni Chira

Proză

·       Wolfgang Hilbig (Germania), în traducerea lui Andrei Anastasescu

·       Augustin Cupșa

·       Camelia Toma

·       Bogdan Crețu

Eseu

·       George State, „TRAKLALE”, despre Georg Trakl

      Andrew Davidson-Novosivschei, „Jack Spicer, eruditul indiscret” – versurile lui J. Spicer traduse în românește de Domnica Drumea

·       Jean-Pierre Siméon, „Poezia va salva lumea” (în traducerea Magdei Cârneci)

Reportaj

·       Andrei Crăciun – „Izbucnirea primăverii. Povestea unui reportaj care nu s-a mai născut”

Jurnal

·       Liviu Ofileanu – Jurnal wallon

Dialog

·       „Poezia vs Statul. Cum se scrie o mișcare politică”, Abol Froushan (Iran/Marea Britanie) discută cu Ali Abdolrezaei (Iran), traducere din limba engleză de Ștefania Mihalache

Cronici

·       Lucia Țurcanu – „Față în față cu necuprinsul poeziei ruse”, despre Tot ce poți cuprinde cu vederea. Antologia poeziei ruse contemporane (Paralela 45, 2019), traducere de Veronica Ștefăneț și Victor Țvetov

·       Dana Pătrănoiu – „Poezie, înainte și după poezie”, despre Cu Orice este posibil (Nemira, 2019), de Bogdan Ghiu

·       Grațiela Benga – „Despre revoluție și tuneluri”, despre Delacroix este tabu: amendamentele lirice (frACTalia, 2019), de Medeea Iancu

·       Teodora Coman – „Monica Stoica sau «care e limita pentru o fată?»” despre Fetele visează electric (Charmides, 2019), de Monica Stoica

·       Sînziana-Maria Stoie – „Tot puștan de 2000 pe focus slab și vise mari”, despre Cinematic (OMG, 2019) de Luca Ștefan Ouatu

·       Daniela Luca – „Indestructibil”, despre Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins (Casa de Editură Max Blecher, 2019), de Luminița Amarie

Artă

·       Diana Marincu, „Marina Abramović – totul este realitate”

Prezențe. Poeți români în traducere

·       Ileana Mălăncioiu, La vèrtebra (traducere în limba catalană de Jana Balacciu Matei și Xavier Montoliu Pauli), AdiA Edicions, 2018

·       antologia Pour le prix de ma bouche (traducere în limba franceză de Jan H. Mysjkin), L’Arbre à paroles, 2019

·       Antologia de Poesia Romena Contemporânea (traducere în portugheză de Corneliu Popa), Guerra e Paz Editores, 2019

·       T.O. Bobe, The Curl (traducere în engleză de Sean Cotter), Wakefield Press, 2019

·       Dan Coman, El insectario Coman (traducere în limba spaniolă de Elena Borrás), La Bella Varsovia, 2019

·       Floarea Țuțuianu, A csábítás művészete (traducere în maghiară de Király Farkas), Orpheusz Kiadó, 2019

·       Marta Petreu, Apocalipsi segons Marta (traducere în catalană de Jana Balacciu Matei și Xavier Montoliu Pauli), edicions Pont del Petroli, 2019

·       Marin Sorescu, Alma, que sirves para todo (traducere în spaniolă de Cătălina Iliescu), Ediciones Linteo, 2019

„Poesis internațional” 25 (1/2020), editorialul

          Nu cred că m-ar putea contrazice decât cineva care a hibernat în ultimele trei-patru luni dacă voi spune că e imposibil să rezumi în câteva paragrafe cursul evenimentelor petrecute în această perioadă ca urmare a unei pandemii ce amenința să se transforme într-un dezastru sanitar global (și care, până la găsirea și producerea unui tratament sau vaccin, rămâne un front deschis pentru umanitate), urmate de proteste și contracții sociale, exprimate deocamdată cel mai virulent în Statele Unite ale Americii, ca urmare a uciderii de către poliție (crimă cu sânge rece, lipsită de sens și de temei) a unei persoane de culoare în Minneapolis.
          Extenuant(ă) tocmai prin lentoarea, nesiguranța și lipsa de orizont pe care le-a adus, lockdown-ul (sau carantina prelungită) impus(ă) de majoritatea guvernelor de pe planetă pare a fi afectat psihic și moral un foarte mare număr de oameni, așa încât „pandemiei de singurătate” din primăvara anului 2020 îi urmează o perioadă în care nevrozele și frustrarea acumulată izbucnesc în proteste și convulsii ce se întind cu viteza marilor incendii de pădure de anul trecut.
          Ce s-a întâmplat cu exactitate va fi obiectul studiilor de psihologie, sociologie și politologie din deceniile următoare, ceea ce se vede cu ochiul liber încă de pe acum e ascuțirea contrastelor ideologice, care conduce la radicalizări și extremism (Antifa vs White Supremacism sau Boogaloo Boys, neomarxiști vs reacționari, adepți puri și duri ai corectitudinii politice vs apărători fără pată și fără prihană ai valorilor seculare), răspândirea fără precedent a teoriilor conspirației, care mizează pe teamă, obscurantism și mistificare furioasă a realității, fetișizarea statisticilor (ne putem întoarce liniștiți, după șaptezeci și cinci de ani, la Domnia cantității și semnele vremurilor a lui Guénon) și o denaturare, o involuție cu iz orwellian a limbajului, care devine tot mai clișeizat, mai descărnat, mai steril.
          Ne-am temut aproape douăzeci de ani că terorismul global va fi marea provocare a secolului XXI, pentru ca acum teroriștii să fie devansați cu mult de această „deplasare de discurs, legitimând confruntarea în forță cu statul și cu monopolul său asupra violenței” (cam așa se exprima de curând, după devastările recente din centrul Stuttgartului, un editorialist german) – iată ce mers pe sârmă discursiv, care aproape că justifică distrugerea și jefuirea magazinelor, ciocnirile cu poliția, anarhia și violențele ce au țâșnit parcă direct din Joker-ul lui Todd Phillips. Da, totul s-a complicat incredibil de mult într-un răstimp foarte scurt. Absurdul câștigă tot mai mult teren, transformând limbajul și acțiunea socială, ca-n deciziile Administrației din Melcul pe povârniș al fraților Strugațki, într-un balet al lipsei de sens și al incoerenței – și asta pe fondul adâncirii unor vechi inechități și conflicte încremenite.
          În tot acest timp, literatura și artele sunt mai împinse în corzi decât oricând în vremurile recente – teatre, cinematografe și săli de concerte închise și, cel puțin în țări cu o sporită rezistență la cultura scrisă cum este România, scăderea drastică a vânzărilor de carte, deci, practic, o inaniție previzibilă a multor edituri și librării, care oricum trăiau cu cuțitul la os. În ce privește „Poesis internațional”, cum apariția acestei publicații a fost determinată, cel puțin în ultimii șase ani, mai mult de abnegația celor care scriu în ea și a micuței echipe care o realizează, pierderile au fost minime: doar întârzierea apariției numărului 25 cu o lună, timp în care, chiar și fără târgul de carte Bookfest, în cadrul căruia lansam primul număr din fiecare an, am reușit să strângem de la câteva zeci de cititori și susținători nesmintiți banii necesari pentru tipar și curierat, iar cele 400 de exemplare din nr. 1/2020 cred că își vor găsi în următoarele luni publicul.
          Miza angajamentului nostru are poate și mai mult sens în timpuri complicate. Nu știu dacă, așa cum sună titlul eseului semnat în acest număr de Jean-Pierre Siméon (parafrazând celebra propoziție dostoievskiană), „Poezia va salva lumea”, însă poate coerența și statornicia față de lucrurile pe care le iubim ar putea-o face.

Miercuri, cu Răzvan Țupa și Olga Ștefan, la Muzeul de Artă Recentă

          Miercuri 24 iunie, de la ora 18, revin ca moderator al unei lecturi de poezie, prima care are loc (după știința mea) în București după aproape patru luni. Se va întâmpla pe terasa Muzeului de Artă Recentă (MARe, Bd. Primăverii nr. 15, la cinci minute de mers de stația de metrou Aviatorilor), iar invitații mei sunt Răzvan Țupa și Olga Ștefan. Vom avea grijă ca toate măsurile de siguranță să fie respectate în contextul pandemiei, de altfel curtea Muzeului e îndeajuns de încăpătoare și de altfel nu am avut nici chiar pe 16 octombrie 2019, când au citit Radu Vancu și Ștefan Manasia, mai mult de cincizeci de oameni în public. Lecturile celor doi poeți vin și ca o avanpremieră a numărului 25 (1/2020) al revistei „Poesis internațional”, care va ieși până la sfârșitul lunii.

Răzvan Țupa (n. 1975, Brăila) a debutat cu volumul Fetiș (2001), care a luat Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut, fiind primul dintre „2000-iști” care a primit această distincție. Doi ani mai târziu, cartea a apărut într-o ediție revăzută, sub titlul Fetiș – o carte românească a plăcerii (2003). Poet, publicist, performer, a mai publicat Corpuri românești (2005) și poetic. cerul din delft și alte corpuri românești (2011). A organizat, între 2005 și 2010, mai multe serii de întâlniri și evenimente având în centru literatura contemporană și a fost vreme de doi ani (2006-2008) redactor-șef al revistei „Cuvântul”.

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a început să scrie și să publice de foarte devreme, însă putem vorbi despre cărțile sale începând cu toate ceasurile (2006), urmată după un deceniu de Saturn, zeul (2016) și de Charles Dickens  (2017). Cel mai recent volum de poezie pe care l-a publicat este Civilizații (2020). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai” (2010) și a programului masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“ (2012), este din 2019 doctor în științe filologice.

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a zecea

Fiind a zecea ediție a concursului de debut în poezie pe care Casa de Editură Max Blecher l-a pornit în iunie 2011, țin să fac o scurtă recapitulare a ceea ce a-nsemnat el în anii precedenți. E musai să încep prin a aminti că primele trei ediții au însemnat o colaborare, un concurs comun organizat de noi și de Editura Herg Benet, după primul an ne-am dat seama și unii, și alții, că cel mai firesc și mai „sustenabil” este ca noi să publicăm volumul câștigător la poezie, iar Herg Benet cel mai bun roman primit. Din 2014, am continuat singuri, exclusiv pe poezie, iar de atunci a fost un singur an în care nu am acordat premiul, cei trei membri ai juriului decizând că pe lista scurtă nu se găsește nici un volum îndeajuns de solid.

Juriile anilor precedenți și câștigătorii concursului:

• 2011: Ioan Es. Pop, Liviu Antonesei, Radu Vancu, Dan Coman, Răzvan Țupa, Alexandru Voicescu, Claudiu Komartin – câștigător Matei Hutopila, cu volumul copci

• 2012: Svetlana Cârstean, Iulia Militaru, Răzvan Țupa, Radu Vancu, Claudiu Komartin – câștigător Anatol Grosu, cu Epistola din Filipeni

• 2013: Rita Chirian, Gabriel Daliș, Dan-Liviu Boeriu, Chris Tanasescu, Claudiu Komartin – câștigător Florentin Popa, cu Trips, heroes & love songs

• 2014: O. Nimigean, Marius Conkan, Claudiu Komartin – câștigător Ștefan Ivas, cu mila schimbă gustul cărnii

• 2015: Ruxandra Cesereanu, Nicolae Coande, Claudiu Komartin – premiul nu a fost acordat

• 2016: Teodora Coman, Andrei Dósa, Claudiu Komartin – câștigător Ciprian Popescu, cu Mile End

• 2017: Radu Andriescu, Alex Ciorogar, Claudiu Komartin – câștigător Dan Dediu, cu 4,5 litri de sânge, miliardar

• 2018: Moni Stănilă, Cosmin Ciotloș, Claudiu Komartin – câștigătoare Ioana Vintilă, cu Păsări în furtuna de nisip

• 2019: Liviu Antonesei, Alexandru Vakulovski, Tiberiu Neacșu, Claudiu Komartin – câștigătoare Veronica Ștefăneț, cu scrum

Juriul de anul acesta e alcătuit din scriitoarele Simona Sora și Olga Ștefan, alături de care voi încerca pentru a zecea oară să găsesc un volum de poezie care să aibă calitățile pe care Casa de Editură Max Blecher le caută și mizează an de an.

Calendarul concursului: începând de astăzi, 15 iunie, până pe 15 septembrie 2020, primim pe adresa debutmaxblecher@gmail.com volumele potențial publicabile. Mai întâi, dintre aceste 50-100 de „manuscrise” alegem în jur de zece („lista scurtă” a concursului), din care sper că vom putea anunța la începutul lunii octombrie poetul și cartea pe care i-o vom publica în noiembrie.

Am două rugăminți, pe care le-am mai făcut și în trecut, și care-s de altfel legate între ele.

Mai întâi: nu vă înscrieți în concurs volumele dacă nu știți ce cărți publică această editură, dacă nu ați ținut în mână măcar câteva dintre cele aproape 100 de titluri pe care le-am editat din 2010 încoace. Nu are rost să ne pierdem timpul unii altora cu lucruri care nu se potrivesc explorărilor și viziunii noastre asupra poveștii ăsteia cu scrisul. În plus, găsesc puține lucruri mai detestabile decât cărțile trimise aleatoriu la toate concursurile care îți ies în cale, poate-poate o ieși ceva. Casa de Editură Max Blecher e o editură profesionistă și cu niște criterii de la care nu ne abatem. Așa că, dacă nu vă e cunoscut nimic din ce facem, sugerez ca mai întâi să comandați sau să cumpărați și să citiți una, două, patru cărți, poate și revista „Poesis internațional”, să știți dacă suntem din același film sau trebuie iar să citesc sute de poezii care ar fi putut fi scrise de Veronica Micle ori Dimitrie Petrino. Puteți comanda volume mai vechi sau mai noi, poeți cu stiluri și irizații foarte diferite, de pe site-ul editurii.

A doua: mai cu seamă în contextul pandemiei declarate în urmă cu câteva luni și al lucrurilor pe care ea le-a rostogolit în viețile noastre, e evident că o editură mică și independentă de poezie, ținută de doi oameni dedicați acestei activități de aproape zece ani, o duce azi mai greu ca oricând. Lucrurile pe care le facem (Clubul de lectură Institutul Blecher, revista semestrială „Poesis internațional”, Casa de Editură Max Blecher cu diversele ei colecții și proiecte în derulare) și de care ne ținem cu încăpățânare nu au parte de finanțări publice sau de sprijinul vreunui mogul financiar care a făcut o pasiune pentru noi.
Așa încât, convinși fiind că lucrul cel mai important pe care îl putem face (prin intermediul a tot ceea ce am conturat în acest hub) este crearea unei comunități literare autonome și incluzive, avem nevoie de orice susținere posibilă. De aceea, anul acesta am creat pe platforma Patreon o pușculiță prin care vă puteți alătura eforturilor noastre de a susține cărțile, revista și toate celelalte idei pe care le punem în practică: puteți ajuta cu mai puțin sau cu ceva mai mult, asta depinzând și de gradul de implicare pe care vi-l doriți, aș vrea să aveți în minte faptul că este în acest moment una dintre posibilitățile concrete ca ceea ce am construit până astăzi să continue, cel puțin până vom înțelege ce înseamnă „noua normalitate” de după 2020:
https://www.patreon.com/casadeedituramaxblecher?fbclid=IwAR24Oz4zud0s7uVKstF_cSJnHYVFkIH7MqdfRVql4zBaIK6tYxAOCe-7f7I

Baftă tuturor!

Radu Andriescu: „aproape că ar avea rost”

          Radu Andriescu e poet. Vorba asta e previzibilă, dar în cazul lui se aplică perfect: până-n măduva oaselor. Unul dintre cei câțiva care după 1990 au fost de la început la-nălțime, și care s-au arătat în stare să nu rămână de-a lungul ultimului sfert de secol pe loc. Scrisul lui a trecut prin trei faze pe care oricine l-a citit le va recunoaște (prima de la debut și până pe la sfârșitul secolului trecut, a doua cam până prin 2010, când a publicat Metalurgic, iar a treia din 2016 până azi). Douăsprezece cărți de poezie în douăzeci și opt de ani, incluzând antologia din 2019, nu-i excesiv de mult, dar nici chiar puțin. Influența poeticii lui Andriescu e vizibilă și fertilă pentru unii dintre poeții cei mai tineri de azi.

          Am admirat antologia (care poate fi citită ca o carte pe de-a-ntregul nouă, proaspătă, cu modificări mici, dar substanțiale în poeme de acum ceva ani care par scrise azi) de anul trecut a lui Andriescu, Oglinda la zi. Ea a venit după o perioadă foarte fertilă pentru scrisul lui: a publicat patru volume inedite în patru ani consecutivi (am fost editorul a trei dintre ele, în 2016, 2017, respectiv 2018). Așa încât, față de ceea ce scriam despre Radu acum trei ani și jumătate în prezentarea la rubrica „Poemul săptămânii”, ar fi destule de adăugat, fiindcă volumele lui recente au completat și nuanțat profilul unuia dintre poeții români de vârf ai ultimelor decenii.

Institutul Blecher live online [6], duminică 7 iunie

          Duminică 7 iunie, între 7 și 9-9.30 seara, avem o nouă ediție live online a Institutului Blecher, care îi va avea în prim-plan pe Radu Vancu (n. 1978), Miruna Vlada (n. 1986), Paul Simula (n. 1996) și Sorina Rîndașu (n. 2003). Cu excepția Sorinei, care va fi mezina de la ediția asta (cum au fost la cele cinci precedente Cristina Tecșilă, Alexandra Lipară, Toni Chira, Victoria Tatarin și Iulia Iaroslavschi, născuți cu toții din 2000 încoace), ceilalți trei poeți au mai citit la Institut – Radu de cinci ori, prima oară la ediția a 9-a din 10 februarie 2010, iar cel mai recent în toamna trecută, la ultima ediție (215) pe care am ținut-o la Tramvaiul 26; Miruna de patru ori între 2010 și 2019; Paul o dată, alături de Diana Geacăr, la ediția 157 de la începutul lui septembrie 2017.

          După ei, o vom avea pe scriitoarea mexicană Clyo Mendoza (n. 1993), o formidabilă poetă, autoare a două volume, care va citi „Retrato de una mujer que puso el corazón en la herradura y se incendió”, iar Anastasia Gavrilovici (n. 1995) va citi traducerea în limba română a acestui lung poem, variantă care va și apărea în numărul următor, 25 (1/2020), al „Poesis internațional”.

          La urmă va fi un moment despre ARCEN și proiectul lor început în 2015, care de atunci a tot crescut, Nocturnele de Poezie Contemporană, o serie de întâlniri care a dinamizat lucrurile în București și a făcut din poezia scrisă de poeții în carne și oase un eveniment popular, vizibil, chiar monden. ARCEN va fi reprezentat de Edmond Niculușcă și Alberto Groșescu, președintele, respectiv vicepreședintele Asociației.

          Va fi o ediție care va încheia cumsecade sezonul acesta, adică al unsprezecelea an de existență a Institutului Blecher, pe care îl vom reporni, sper că „pe viu”, în luna septembrie.