haide să facem un exercițiu simplu
și să ne gândim pentru o clipă că
oricât ar părea de reale
toate filmele astea cu noi sunt
tot niște vise fluide
(e dificil să fii om ne învăța un
mistic local suflând
un fel de abur peste
luna nepăsătoare)
în fiecare ochi o
clepsidră
la care ne putem
gândi
în mod magic
sau numai
respectând teoriile
reputate ale
băștinașilor
despre trecere
și constrângerile
care eliberează
există copaci
care cresc chiar
acum doar
înăuntru doar
în fosforescența
învăluitoare
cu umezimea la
căpătâi
și semințe din
care cresc pleoape noi
ele nu știu nimic
despre ce am
desfigurat
până astăzi din
neștiință
există copaci
care nici măcar nu au
rădăcini i-am
văzut într-o noapte
în timp ce căram
cu prietenul
meu o canapea
neagră de piele
dintr-o
scorbură-n alta
apoi ne-am așezat
gâfâind
ne-am odihnit puțin
răsfirați în lumina pe care
chipul surorii o
tot fenta
și am
reluat urcușul
înotând prin valurile de iarbă
în fosforescența
învăluitoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu