Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarul și alte insomnii (Vinea, 2003, 2007), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013) și antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Cartier, 2017, 2018).
În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2019 vicepreședinte al PEN România.
mersi de preluare :)
RăspundețiȘtergerecu plăcere
RăspundețiȘtergereRugaminte/sfat : nu te mai lansa in polemici cu SGB ! As vrea sa cred ca nu trebuie sa motivez.
RăspundețiȘtergereda, încă mă ia valul la prostii din astea - semn că mai trebuie să cresc şi eu
RăspundețiȘtergere(şi mai uit că ceea ce ştie şi iubeşte el cel mai mult pe lumea asta e înjurătura)
mulţumesc. cred că mai am nevoie din când în când să mi se reamintească lucruri simple