Răsfăţ şi pace

Au fost câteva zile superbe la Donostia - San Sebastian. Nu doar că e unul dintre cele mai frumoase locuri din lume (au, printre altele, un acvariu incredibil, pe care nu cred că-l voi uita vreodată), dar am fost de-a dreptul răsfăţat de către gazde, organizatorii festivalului Literaktum. Ziarul basc "Berria" a publicat pe o pagină interviul pe care mi l-au luat imediat după ce am sosit. Conferinţa de după vizionarea filmului lui Corneliu Porumboiu (excelentul mediumetraj Visul lui Liviu, pe care-l recomand fără ezitare) a ieşit bine (s-a discutat ca lumea şi s-au pus din public întrebări inteligente), iar lectura de sâmbătă a fost foarte reuşită.
Am citit împreună cu un poet basc (Aritz Gorrotxategi) şi o poetă spaniolă consacrată (Olvido Garcia Valdes), într-un crâng de la marginea oraşului, lângă râul Urrumea. A fost şi o trupă care cântă în limba bască melodiile lui Gainsbourg (Gainbegiratuz) şi am avut un public de 70-80 de oameni foarte calzi. Am vorbit la urmă cu ei ba în franceză, ba-n engleză şi chiar puţin în spaniolă, a fost ciudat să schimb aşa canalele... Am încheiat întâlnirea citind varianta în româneşte a unui poem faimos, "Egia bat esateagatik" ("Dacă pentru a spune adevărul", tradus, e drept, din engleză), al marelui lor poet naţionalist, Gabriel Aresti (1933-1975), lucru pe care s-ar fi zis că l-au apreciat. Mâine voi pleca la Madrid, unde voi mai rămâne o zi şi jumătate.

Am citit că a apărut cronica lui Ciotloş la Anotimp, de abia aştept să iau RL s-o citesc. Şi să nu uit: luni e expoziţia prietenului Comănescu la Ota. Dacă aş fi fost în Bucureşti, n-aş fi ratat-o (mai ales că Adina Zorzini a scris, după o absenţă de o jumătate de an, un text pentru catalog).

Un anotimp la Madrid

Întâmplarea a făcut ca, fiind invitat la un festival de literatură în Ţara Bascilor (Donostia - San Sebastian), să trec prin Madrid duminică seara. O ocazie excelentă pentru prietenii mei de la Niram de a face o mică lansare a cărţii. Sper să vină tinerii de la RoMadrid.org pe care i-am cunoscut data trecută. Pentru ei am adus vreo zece exemplare din Anotimp... despre care vor vorbi Horia Barna şi Gelu Vlaşin.

Ţop Gun

Astăzi, 27 mai, de la ora 19, în clubul Silver Church se joacă "Jacques şi stăpânul său", după Milan Kundera, un spectacol regizat de Marcel Ţop. Mă bucur să văd că echipa din "Deformaţii" a produs o altă punere în scenă care are toate datele să fie un succes (distribuţia: Tudor Aaron Istodor, Toma Dănilă, Diana Cavaliotti, Raluca Gheorghiu, Iulian Gliţă). Mai multe detalii găsiţi aici: Jacques şi stăpânul său.

Un pilot de încercare

Gabriela Negreanu (1947-1995) ar fi împlinit anul acesta 62 de ani dacă nu ar fi ales să se sinucidă, încă tânără fiind, la mijlocul anilor '90. Am descoperit-o destul de târziu pe această poetă aproape de tot uitată, din antologia masivă a lui Marin Mincu (Poezia română actuală, vol. II). Gabriela Negreanu, situată cumva la graniţa dintre 70-ism şi 80-ism, mi se pare astăzi unul dintre cei mai autentici poeţi ai ultimelor trei decenii şi una dintre vocile care simt că au contat în evoluţia Marianei Marin. Gabriela Negreanu i se aseamănă în multe privinţe lui Madi Marin: convulsii, traume, o sensibilitate rănită şi o inteligenţă scăpărătoare, destin tragic, posteritate încă incertă... Gabriela Negreanu face cumva legătura între Magda Isanos şi Mariana Marin, două dintre cele mai importante prezenţe poetice feminine din istoria literaturii noastre. A publicat mai multe volume, dintre care amintesc: Paul Valery şi modelul Leonardo (1978), debut bine primit de critică; Decorul şi prezenţa (1979); Elegii pentru sufletul înflorit (1981); Partea Omului (1987); Incinte (1988); Viziune cu logofagi (1994), Memoria unui creier (1995). Gabriela Negreanu a fost şi ea, ca orice poet pentru care scrisul şi viaţa ajung să se confunde, un pilot de încercare. Şi pentru asta merită recitită.

Să trăieşti


Să trăieşti în cercuri închise
cu mlaştini făcute să soarbă
o lume obscură, o lume dementă
şi oarbă

mintea să nu-ţi poată urca
dincolo de contemplarea buricului
să tragi de pământuri ca vitele
pe genunchii nimicului

şi aici, unde mai circulă veşti
dinspre Pergam şi Elada, dinspre înalte lupte oculte
tu să n-ai habar de nimica
şi nimeni să n-aibă auz să te-asculte

să mori în neştire ca muştele, harul
cel născut o dată la o mie de ani
să piară ca pulberea, în râsul mulţimilor.


O vietate


Un mic animal, o vedetă
cu gheruţe mici,
noduroase.
Vorbeşte de sânge, mistere, ea
care era ca fumul în oase.

Pe sub piele îţi umblă, te cumpără,
dinţii-şi sticleşte, neruşinat
se agaţă de respiraţii.
Lunecătoare, vicleană, pe furiş
împrumutându-şi moarte
şi graţii.

Cu nervi căscăunzi şi pustii,
poeme de mască fardată
şi ademenire în umblet.

O vietate mică,
limbrică.
Te scheaună
şi îţi vorbeşte de suflet.


***


Fii medicul meu de suflet -
te plătesc oricât;
fii cel în care să-mi pot depune
cinismul, nevoia de oameni,
tandreţile;
tu, în care eu m-am văzut
până la capătul vieţii
şi-al morţii;

Evident, "imaterial";
Evident, fără încălcarea normelor
de convieţuire socială;

preţuindu-te
înţelegându-te
fără să mă întreb:
tu
ce mai faci?
tu cum te mai
descurci?
cum mai exişti?

rugându-te doar atât, cum altădată
şi eu din iubire preluasem păcatul
de ignoranţă şi crimă:
ia-mi sufletul meu, neliniştitul,
şi poartă-l;
fii îngerul meu păzitor
pentru existenţa aceasta -

te plătesc oricât.

O consemnare

Încă o consemnare pe care am citit-o cu mare curiozitate, nu doar fiindcă a apărut în "Ziarul de duminică", revistă de care am rămas (chiar şi în purgatoriul on-line) foarte ataşat, ci şi fiindcă este scrisă cu mult entuziasm. Se vede că Graţielei Popescu îi e dragă poezia şi pentru asta îi mulţumesc:

Graţiela Popescu în "Ziarul de duminică" din 22.05.2009

Prima cronică

A apărut şi prima cronică la volum, în revista basarabeană "Contrafort". Articolul e semnat de Grigore Chiper şi mi se pare că atinge câteva lucruri importante:

Grigore Chiper în "Contrafort", nr. 3-4 (173-174) / 2009

Lansare la Constanţa

Anunţam lunea trecută o nouă lansare a Anotimpului, la Constanţa. Revin. Mâine la amiază, la Muzeul "Ion Jalea", de pe strada Arhiepiscopiei nr. 26, se va lansa, în cadrul Colocviilor tomitane (sunt câţiva invitaţi meseriaşi, printre care Mitoş Micleuşanu), noul număr din Tomis (dedicat lui Leadbelly / Huddie William Ledbetter), iar Dan Mihuţ va prezenta Un anotimp în Berceni, după care va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografii/ fotopoeme al Alinei Surduc, "Oameni şi umbre". Joi, la librăria Sophia (str. Dragoş Vodă nr. 13), începând cu ora 13, se vor mai întâmpla câteva lucruri, printre care dezbaterea "Agonia şi extazul poeziei contemporane române" (sună haios, dar cred că se vor încinge ceva discuţii cu Vasilievici & co.).