Fotografii de la Bistriţa

foto: Ana Toma

Să poată să aplaude

În seara aceasta, de la ora 20.00, la Muzeul Ţăranului Român, voi citi în cadrul evenimentului caritabil "Poveşti pentru Ioana", organizat de asociaţia A.T.A.C. pentru micuţa Ioana, care are nevoie de o proteză bionică. Veniţi şi voi, va fi o seară specială.

Lansări la Bistriţa

Trei lansări la Bistriţa: la Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" (ora 10.00), Colegiul Naţional "Andrei Mureşianu" (ora 11.00) şi la Librăria Casa Cărţii / N. Steinhardt (ora 17.00).

Scardanelli se întoarce

Astăzi de la ora 19.00, Blitz Show în Old School (din incinta Casei de cultură a studenţilor Preoteasa) cu Cristi Cotarcea (alias Zmeul clandestin), Florin Silişteanu (alias Serafim) şi Cl.K. (alias Scardanelli). Ne va anima şi reanima Felix Nicolau.

Poem de dragoste

Căluţul de lemn nu se mai leagănă
piticii de grădină au căzut cu faţa în jos.

Te-am cunoscut în luna fructelor roşii,
când mâinile erau un evantai prăbuşit.

Faţa mea tristă a trecut pe lângă tine, prin faţa ta,
a inventat o parte din cer, apoi nişte dealuri,
o herghelie şi o barieră de ceaţă care
să te împiedice să mai pleci

faţa mea şi-a amintit totul despre dorinţă
despre parfumul ei violent
bâjbâind prin întunericul rădăcinilor.

Păunul dormea când ai trecut prin apă
în zori, ca printr-un sânge leneş.

Fantomele s-au risipit, cu zornăit de lanţ
căzut pe pietre ude.

Pe malul celălalt, ploaia se adăpostea sub păsări.

Te-am primit în casa cu acoperiş strâmb
şi te-am învelit cu o cheie.

Institutul Blecher XXII

O ediţie de excepţie a Institutului Blecher, în cadrul TNCP (care se anunţă foarte promiţător!), miercuri 2 iunie de la 18.30 (ştiu, chiar în timpul concertului lui Dylan) la Sala Oglinzilor. Vor citi: Angela Marinescu, Magda Cârneci, Simona Popescu, Ana Dragu, Rita Chirian şi Diana Geacăr.

Ion Monoran (1953-1993)

Despre Ion Monoran am vrut să scriu mai demult, dar nu prea ştiam cum să mă apropii de poezia lui. Un poet ale cărui cărţi apar după moartea sa nu poate fi citit decât cu rezerva că poate el şi le-ar fi construit altfel, că şi-ar fi selectat poemele şi le-ar fi organizat într-un mod diferit. Dar volumul Eu însumi (Cartea Românească, 2009), îngrijit de Viorel Marineasa şi Daniel Vighi, întăreşte, după Locus periucundus (Marineasa, 1994) şi Ca un vagabond în flanelă roşie (Marineasa, 1996), opinia că, dacă ar fi avut ceva mai multă şansă, formula poetică originală şi extrem de coerentă cu sine a lui Ion Monoran ar fi putut sta în centrul canonului 80-ist. În discursul lui Monoran, euforia beatnicilor întâlneşte nervul etic al literaturii nemţilor din Banat (în primul rând Rolf Bossert). În cele mai bune poeme ale sale, Monoran e un poet ce pare, după treizeci de ani, mai direct şi mai actual decât majoritatea lunediştilor 80-işti (poate fiindcă ironia e, la el, în plan secund faţă de implicarea socială, ilustrând mereu acea vitalitate disperată despre care vorbea Pasolini).