Antologia Moartea mea din flori apare la trei decenii de la moartea lui Cristian Popescu și la aproape treizeci și opt de ani de la apariția, în colecția „Cartea cea mai mică” editată de Atelier Literar, a legendarei „Familia Popescu”. Selecția pe care am făcut-o conține ce a lăsat mai valoros un extraordinar poet de la sfârșitul secolului XX, figură particulară și esențială a literaturii 90-iste. Cartea este recomandată pe ultima copertă de către Daniela Vizireanu și Emanuel Lupașcu, doi critici și comentatori de literatură născuți în 1999 (când apărea numărul faimos al revistei „Manuscriptum” cuprinzând manuscrisele fotocopiate ale lui Popescu).
Moartea mea din flori are pe coperta IV un QR Code a cărui scanare trimite către înregistrări cu Cristian Popescu recitându-și poemele, din Arhiva Societății Române de Radiodifuziune.
Pe prima copertă, care e-o bijuterie, se găsește o instalație a Anei Toma / Tomagraph, inspirată, desigur, de poezia popesciană („Băiatul mamei. Tu nu știi. Dar când ai împlinit 13 ani, ai venit acasă cu o colivie mare pe măsura ta. Și de-atunci, în fiecare an de ziua ta și a mea, te înghesui, te mai împingem și noi că vrei să-ncapi din nou în colivia aia. Și ne citești de acolo ziarul și-ncerci să strigi la noi cum strigai când ai ieșit din mine.”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu