 |
Scriam în primele zile ale anului despre volumul III de Opere cristipopesciene, Jurnalul unei vieți moarte de-a gata (publicat la sfârșitul toamnei trecute de Tracus Arte). Probabil cel mai strălucit poet care s-a afirmat la sfârșitul secolului XX (în orice caz, cel a cărui legendă e încă vie la douăzeci și nouă de ani de la moartea sa, când încă nu împlinise 36, o vârstă la care alții de-abia încep să priceapă ceva în legătură cu scrisul), Popescu rămâne, alături probabil doar de Ioan Es. Pop, poetul 90-ist cu influența cea mai importantă asupra celor din generația care le-a urmat.
Acum aproape opt ani (era 1 iunie 2016), după ce-au apărut primele două volume de Opere (ce se lăsaseră așteptate două decenii), am făcut o întâlnire frumoasă și emoționantă la Tramvaiul 26, în care s-a vorbit despre și s-a citit din Cristi Popescu, și asta vrem să reedităm sâmbăta aceasta, de la ora 18.30, la Londohome, împreună cu toți cei cărora poetul Familiei Popescu le e drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu