Gheorghi Gospodinov, Înainte să inventez căderea
Casa de Editură Max Blecher, 2019
traducere din bulgară de Lora Nenkovska și Claudiu Komartin
Deși nu pot pretinde că aș fi vreo autoritate în ceea ce privește poezia
contemporană scrisă în Bulgaria, am avut mai multe ocazii în ultimii zece ani,
de când am fost invitat prima oară în casa vecinului meu de la sud, să intru în
contact cu discursuri și personalități poetice de primă mână și mi-am dorit să
pot ajunge să alcătuiesc o hartă cât de cât lizibilă a peisajului proxim. Astfel, știu că nu greșesc dacă spun că Gheorghi
Gospodinov este cel mai stimat scriitor bulgar de azi și că a avut în vremurile
recente o influență majoră în literatura țării sale, comparabilă probabil doar
cu cea exercitată la noi, dintre optzeciști, de Mircea Cărtărescu, iar dintre
nouăzeciști, de Cristian Popescu și, poate, până nu demult de către Ioan Es.
Pop.
Prin volumele sale de poezie, prinse acum într-o antologie solidă și
concentrată în românește, apoi prin romanele pe care le-a publicat, cunoscute
pe plan mondial, Gospodinov a avut un aport remarcabil la emanciparea
literaturii bulgare, intrate odată cu poeți ca el, Ani Ilkov, Vladimir Levcev,
Kristin Dimitrova, Mirela Ivanova sau Ivan Hristov, într-o nouă vârstă.
Cititorul român are în față acum o mostră convingătoare a postmodernismului
bulgăresc de vârf – poezie confesivă, biografistă, tranzitivă, în care se regăsesc
însă și lucruri care fac apel la modalități lirice ce țin de o sensibilitate
anume, tipică, din câte îmi pot da seama, unei tradiții literare bulgărești destul
de diferite de a noastră.
Cu traducerea poeziei lui Gheorghi Gospodinov, seria începută cu sprijinul
Traduki acum trei ani (când Casa de Editură Max Blecher a publicat Bdin, urmat de Poeme americane a lui
Ivan Hristov) începe să prindă contur – ne dorim ca ea să continue în viitorul
apropiat cu traducerea uneia dintre cele mai puternice poete din Bulgaria, Nadejda
Radulova, pentru a înțelege cât mai mult din literatura vecină și pentru a
vedea în ce măsură ne asemănăm – și mai cu seamă unde ne despărțim.