Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarul și alte insomnii (Vinea, 2003, 2007), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013) și antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Cartier, 2017, 2018).
În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2019 vicepreședinte al PEN România.
Fluturele-cap-de-mort! Dacă mă uit la imprimeul de pe tricou. :) Reuşită fotografie!
RăspundețiȘtergere"De ce vă miraţi aşa? Nu aţi mai văzut molie?"
RăspundețiȘtergere:) Am glumit, fluture. Nu pleca!
Un fluture de noapte glamour. * Rusalia de serviciu*
RăspundețiȘtergereun fluture pe lampă, un fluture-leu
RăspundețiȘtergereAiurea, eu zic ca e fluturele ochi de paun.
RăspundețiȘtergeree drept că asta se vede pe aripi. dar eu vorbeam despre orice altceva
RăspundețiȘtergereDar tu de unde stii despre ce vorbeam eu? Ce daca am zis fluturele ochi de paun, eu vad dincolo de ceea ce se vede.
RăspundețiȘtergeredeci să lăsăm fluturele în pacea și visul lui, să ne retragem în șoaptă
RăspundețiȘtergere