Două poeme de Gokçenur Ç

În natură niciun lucru nu-l înţelege pe altul


Înţeleg. Mai bine n-aş fi înţeles nimic.
Aş vrea să ocolesc toate imaginile
şi lucrurile pe care cuvintele le pot exprima
(Înţeleg, deşi în natură niciun lucru nu-l înţelege pe altul.
Nisipul nu înţelege că valurile spun „Ne retragem, însă vom reveni întotdeauna”; nici ramurile că păsările spun „Suntem sortite să ne auzim propriile glasuri, dar zborul ne face să uităm”; nici ierburile că vântul spune „Duceţi-vă, împlinirea vieţii voastre e undeva departe”; crezi că înţelegând poţi şti, că dacă ştii, va fi mai puţină durere, că a cunoaşte înseamnă a fi?)

Înţeleg,
întotdeauna am înţeles,
deşi în natură niciun lucru nu-l înţelege pe altul.



Am făcut dragoste ca să uităm denumirile lucrurilor


1. Când fluierele adormeau, obişnuiam să mă ascund în spatele vântului şi să trec dintr-o grădină în alta.
2. Stăteam de vorbă despre genunchi îndoiţi, cuvinte, clase stilistice, spectrul realităţii.
3. Spuneai mereu că negativul frumuseţii nu este urâtul, ci o altă frumuseţe.
4. Gura ta era un templu zen, gura mea rătăcea prin grădina lui zdrobind ierburile albe.
5. Ori de câte ori vântul făcea să cadă o castană pe verandă sau o creangă atingea fereastra, te retrăgeai şi îţi strângeai centura kimonoului.
6. Stele, câini, un regat al ţânţarilor.
7. În vara aceea am făcut dragoste ca să uităm denumirile lucrurilor.


în româneşte de Cl.K.