Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021) și 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat la antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher. În 2019 a fost ales vicepreședinte al PEN România.
Şi-ai văzut?
RăspundețiȘtergereÎntre timp a răsărit şi soarele. Nu palid, doar rotund. Şi s-a-ncălzit şi vremea.
:)
RăspundețiȘtergerene place şi nouă, anonimi cum suntem :)
RăspundețiȘtergeree misto ca nu ti-a expirat cartea (e drept, dupa doar 5 ani). citesti azi o gramada de plachete ale MM-istilor care nu mai au nici un chichirez
RăspundețiȘtergere