Lucrez de patru luni încercând să închei la toți nasturii un volum de poezie început la sfârșitul lunii ianuarie 2018 și isprăvit cu vreo zece zile înainte de Crăciunul trecut.
După scrierea, în decembrie, a unui poem scurt și concentrat, alcătuit din trei distihuri, am știut că am terminat Autoportret în flama de sudură și că începe un proces foarte important pentru mine, pe care cei mai mulți poeți îl detestă (pentru că-i, da, chinuitor și poate să zdruncine siguranța pe care o aveai, convingerea că ai scris un număr de texte care stau bine laolaltă – care depun mărturie despre o perioadă a vieții tale și despre un parcurs – și că ele s-au închegat într-o carte).
Pe mine, cu experiența (sau poate deformarea) de editor, faza aceasta din „geneza” unui volum e pasionantă – cu toate că n-am mai scris nici un text nou în 2021, partea cu revăzutul și modificatul unor poeme care au doi-trei ani, rearanjarea lor, scoaterea câte unuia care nu mi se mai pare la aceeași temperatură sau disonant în raport cu întregul este, și la optsprezece ani de la debut, deosebit de valoroasă.
Autoportret în flama de sudură îi este dedicat tatălui meu, al cărui profil traversează întreaga carte, și care face din această experiență una dintre cele mai însemnate și mai problematice probe prin care scrisul meu a trecut, deodată cu viața de la 34 la 37 de ani, un arc temporal în care am pierdut un părinte, un bun prieten mort la o vârstă la care alții de-abia încep, m-am căsătorit și am devenit la rândul meu tată. În cele din urmă, dincolo de „jocul” (intelectual, sensibil, psihologic, social etc.) nostru cu scrisul, ar trebui să fie vorba în primul rând despre mărturia pe care o lași, despre felul în care ai traversat câțiva kilometri de viață rămânând un om reactiv, sincer față de tine însuți, neînfrânt și moral în pofida tuturor hârtoapelor existențiale și a momentelor de cumpănă prin care ai trecut.
Aveam nevoie să zic asta în primul rând pentru mine, dar las aici însemnarea pentru toți cei pe care i-ar putea interesa. Cartea va apărea în vara asta; în ea se găsește o poveste spusă prin intermediul a patruzeci și patru de texte + un post-scriptum, în care cei care m-au mai citit în anii din urmă vor descoperi modificări și tăieturi la care cu siguranță nu m-aș fi așteptat și gândit atunci când scriam aceste poeme, dintr-o nevoie deopotrivă presantă și orgolioasă.
