Mihók Tamás, „cuticular”. La Timișoara

Și dacă tot suntem în partea asta a țării, ce pare la mii de kilometri distanță dacă mergi pe drumurile și căile ferate ale celor mai viteji și mai drepți dintre traci, lansăm cuticular (Casa de Editură Max Blecher, 2017) și la Timișoara, într-o librărie-bijuterie, „La Două Bufnițe” (Piața Unirii, nr. 11, intrare de pe Matei Corvin). Locul în care se găsesc, de altfel, volumele astea pe care ostenim de aproape 7 ani să le scoatem și să le promovăm așa cum trebuie. Sâmbătă, 29 aprilie, de la ora 17.30, alături de Grațiela Benga.

Mihók Tamás, „cuticular”. La Oradea

Nu voi relua tot ce am scris deja în urmă cu o lună despre volumul lui Mihók Tamás, cuticular (Casa de Editură Max Blecher, 2017). E o carte bună și surprinzătoare, a unuia dintre autorii ultimului val care merită toată atenția. Prima lansare se întâmplă azi, de la ora 18, la librăria și cafeneaua R&R din Str. Republicii 22. În afară de mine, prezent ca editor, va vorbi criticul Ioana Cistelecan. Din câte înțeleg, această cafenea și librărie găzduiește cel mai fain salon de carte din oraș, cu întâlniri frecvente unde vin cei mai activi autori și cei mai pasionați cititori orădeni.

LOFEST. Lectură Dan Coman, Ștefania Mihalache, Andrei Dósa, Cristina Stancu

Astă seară, de la ora 19, în sala mare de la ICR (Aleea Alexandru, nr. 38) citesc în cea de-a treia zi a Festivalului Orașul și Literatura patru poeți: Dan Coman, Ștefania Mihalache, Andrei Dósa, Cristina Stancu, a căror lectură o voi modera. Vă aștept.

Institutul Blecher 150 & more

Mâine, duminică, 23 aprilie 2017, la 7 ani, 5 luni și două zile de când a avut loc prima ediție, Institutul Blecher ajunge la numărul 150. Adică din ultimele 2700 și ceva de zile, 150 ni le-am petrecut (cel puțin după-amiezele și serile, uneori până târzior în noapte) adunându-ne (și sunt sigur că niciodată nu am fost mai puțin de 15, deși nu puține au fost dățile când ne-am adunat și 50-70) citind literatură contemporană, vorbind cu însuflețire despre ea, dezbătând, prezentând cărți și autori, întreținând jocul nostru preferat.
La ediția 100, din 22 februarie 2015, au citit 20 de poeți cu vârste între 17 și 42 de ani. A fost un maraton de trei ore pe care e greu să-l uiți. Câțiva dintre tinerii de atunci au continuat și sunt alături de acest proiect, de alții nu mai știm mare lucru, așa cum am învățat în anii ăștia că să-ntâmplă cu atâția care apar și dispar în literatură & arte. La ediția 150 vine de la Iași Radu Andriescu, aureolat de premiul primit recent la Gala revistei „Observator cultural” pentru volumul pe care i l-am publicat anul trecut la Casa de Editură Max Blecher, Când nu mai e aer, a cărui continuare a ieșit de câteva săptămâni tot la noi.
Așadar, Andriescu o să citească din Gerul dintre ei, carte care e, după mine, mai bine montată, mai emoționantă și mai directă decât excelentul volum de anul trecut. Iar după Radu se va performa, în combinația tot mai bine strunită și mai atrăgătoare dintre spoken word-ul făcut de Robert G. Elekes și muzica lui Radu Mureșan și George Pandrea, care-și spun „Elekes & The Sevenelevens”.

Vor urma, până la vară, încă 4 ediții, toate în mai: două de proză (pe 14, respectiv pe 28 – dezvălui doar doi dintre cei patru invitați, fiindcă sunt încă tineri, amândoi născuți în 1983, amândoi cu romane recente despre care se vorbește și se scrie de bine și foarte bine: Tudor Ganea și Dan Ciupureanu); și două de poezie (pe 7 și pe 21 mai), prima cu Doina Ioanid, care va citi dintr-un volum ce-i va apărea în curând în colecția coordonată de către Svetlana Cârstean, și tânăra Andreea Chiper; și o a doua, pe 21, adică în ultima zi e Festivalului Internațional de Poezie București, cu patru tineri poeți maghiari, printre cei mai buni de azi – doi scriu în românește și doi în maghiară: Andrei Dósa, Mihók Tamás, Benji Horváth și Botond Fischer.
Așa că, după ediția 150, ar trebui ca luna mai să fie una dintre cele mai bune perioade din istoria unui club de lectură care a rămas la fel de viu și de conectat pe cât era la primele întâlniri.
După mine, pentru România și pentru lumea de azi, asta e în sine o performanță.

Vineri, la Craiova

Vineri, de la ora 17, la Craiova, sunt invitatul lui Nicolae Coande în cadrul seriei de întâlniri pe care le organizează la Teatrul Național „Marin Sorescu” (în Sala „Ia te uită”).

Strange Fruit

Nu acolo nu acolo nu acolo,

ai putea să cazi –

nu vrea nimeni să cazi doar ai fost

atârnat cu atâta grijă

peste cutia asta a milei

ce începe să pută

a pulpe de miel.

Din leagăn începe totul. După alint

vine somnul

și rozătoarele îți atârnă la gât

coliere de pietriș colorat

pentru liniștea care

ni se cere mereu înainte de

cel mai convenabil dezastru.

Iar după somn, când

casa încă mai fumegă

și din ea ies chițcăind mătușile șchioape,

rămâi atârnat de

putregaiul care vorbește

într-o limbă cu gheare și lanțuri,

numai de ele știută.

Nu acolo nu acolo nu acolo,

ai putea să cazi –

peste putregai, peste pietrișul

de sub care mai zvâcnesc pulpele mielului

și peste cerul ăsta ce hâșâie

în legea lui și nu mai

vrea nimic de la nimeni.

„Poesis internațional” 17 (1/2016), integral online

Cuprins:
* Portret – Caius Dobrescu
* Poezie de Christopher Merrill (SUA, traducere de Ioana Ieronim); Radu Andriescu; Anda Amir (Israel, traducere de Costel Onofraș); Paul Celan (Germania, traducere de George State); Marius Oprea; Vintilă Ivănceanu (România/Austria, traducere de Daniela Micu); Erika Martínez (Spania, traducere de Anastasia Gavrilovici și Elena Borrás García); Cosmin Perţa; Diana Manole; Edward Hirsch (SUA, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu); István Domonkos (Ungaria, traducere de Andrei Dósa); Mugur Grosu; Srđan Gagić (Bosnia/Serbia, traducere de Goran Čolakhodžić); Sam Riviere (Marea Britanie, traducere de Vlad Pojoga); Mihók Tamás; Andriy Lyubka (Ucraina, traducere de Dumitru Crudu); Anca Pârvulescu; Mircea Andrei Florea; Alice Prajzentová (Cehia, traducere de Mircea Dan Duță); Andrei Zbîrnea
* Teme: Ruxandra Cesereanu, Teodora Coman, Ștefan Baghiu, Medeea Iancu și Anastasia Gavrilovici scriu despre Subpoezie. Opere complete, de Angela Marinescu
* Eseuri: Bogdan-Alexandru Stănescu (despre Delmore Schwartz); Gabriel H. Decuble (despre Franz Hodjak); Daniela Luca (despre Max Blecher).
* Cronici: Marius Conkan (despre Dumitru Crudu); Rita Chirian (despre Nora Iuga); Graţiela Benga (despre Teodor Dună); Dan-Liviu Boeriu și Laurențiu Malomfălean (despre T.S. Khasis); Alex Ciorogar (despre Ștefan Manasia)
* Proză de José Cardona López (Columbia, traducere de Rodica Grigore); Paul van Ostaijen (Belgia, traducere de Jan H. Mysjkin și Doina Ioanid)
* Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Mircea Cărtărescu, Il poema dell’acquaio; Marta Petreu, L’Apocalisse secondo Marta. Poesie 1981-2014; Elena Vlădăreanu, spazio privato; Svetlana Cârstean & Athena Farrokhzad, Trado; Radu Vancu, Hajnali négy. Otthonos énekek; Dan Ciupureanu, Les jeux paralympiques
* Interviuri: Marius Surleac în dialog cu Marc Vincenz; Diana Marincu în dialog cu Dan Mihălțianu

Vară

În părculețul din fața Sinagogii vorbind despre vechi prietenii și îndepărtări progresive, contrageri ale intimității, tăceri, sporirea acuității tactile în unele boli – experimentezi totul așa cum ar fi trebuit să simți totul de la bun început, dar asta nu-ți mai aduce cine știe ce bucurii sau explozii senzuale –, când Dudu s-a împiedicat și-a căzut am știut că era din cauza unuia dintre gândurile mele rele, de-abia l-au putut opri din plânsul lui de copil mare, ultrasensibil, ceva se răsturnase în mine, ceva îmi înfuleca nervii și îmi spunea că trebuie să o tai de acolo, de-abia dacă mi-a mai venit să intru la lectură, unde vechii prieteni zâmbeau și își dădeau coate, câțiva trăgeau de niște doze de bere în fața intrării, întâlnirile rutinate, autocenzura, glumele previzibile, plasa de siguranță a anxioșilor, vara își făcea numărul ridicându-se pe vârfuri și făcându-mi cu ochiul peste bannerul lui Barbu, Dudu se ridicase și el, nesigur și șleampăt ca tot ceea ce simțeam în momentul ăla, inima încă îmi bătea nebunește când am trecut strada și m-am amestecat printre ei.

în piept, în cap sau în piele?

Alergăm râzând pe scări, siguri pe noi
ca toți esticii aruncați de câte un val
într-un mare oraș european,
ținem strâns de doze și sticle
până urcăm în metroul care miroase deja
de la ora unșpe a alcool și pișat.
Stăm în picioare – nici unul nu s-ar așeza,
deși sunt câteva stații până la Friedensbrücke.
Și uite cum mi se întâmplă iar să
mă rup de grup din cauza unei singure
imagini neprevăzute.
Stă pe un scaun și citește dintr-un bestseller
la modă.
Trăiesc aceeași debusolare ca atunci
când am mers pentru prima oară
patru stații lângă un om de
altă culoare.
Rasismul e în piept, în cap sau în piele?
Ca să știu ce să smulg mai întâi.
Ca pe o pagină scrisă-ntr-o limbă
pe care deși nu o știi, ceva-ți
spune că va da în vileag tot
ce-i mai rău în tine.
Păstrez pentru mine întrebarea asta,
păstrez pentru mai târziu senzația
difuză de vină, mă agăț de bara lustruită și rece
concentrându-mă pe ghetele
mele hărtănite,
aproape destrămate după o altă iarnă
în care n-am înțeles nimic,
ce caut aici? ce îi mai poate arăta un asemenea oraș
unuia ca mine, aproape destrămat deja,
chiar, ce caut aici? – și mai departe
mă holbez la străinul care citește netulburat,
și continui să râd alături de ei,
orgolios până și în confuzie.

Jan H. Mysjkin în limba română la Casa de Editură Max Blecher

Jan H. Mysjkin, Ș.A.M.D., Ș.A.M.D...

Casa de Editură Max Blecher, 2017

traducere de Constantin Abăluță și Jan H. Mysjkin

Îl cunosc pe Jan H. Mysjkin de ani buni, cred că ne-am întâlnit la o ediție a Institutului Blecher, care era încă la început (în prima parte a anului 2010, când am organizat cincisprezece lecturi în Sala Oglinzilor a Casei Monteoru – a fost, de altfel, pentru ultima oară când în acel loc s-a întâmplat ceva regulat și substanțial). Am lucrat împreună, Jan fiind un constant colaborator al revistei Poesis internațional (în plus, a primit în 2011 premiul pentru traducere la Festivalul Poesis de la Satu Mare) și un scriitor și traducător cu o arie de desfășurare și o putere de muncă exemplare.
Antologiile Lumina ultimei zile (Casa de Editură Max Blecher, 2014) și Cu picioarele afară (Editura Arc, 2016) alcătuiesc, luate laolaltă, o panoramă cuprinzătoare a poeziei flamande recente, cum nu mai apăruse la noi din 1965. Colaborările constante și extrem de fructuoase cu Doina Ioanid, împreună cu care a tradus enorm, au adus în ultimii șapte ani un serviciu inestimabil literaturii române, atât în spațiul neerlandez, cât și în cel francez (lucrând deci simultan pentru relațiile literare dintre cinci țări: Franța, Belgia și Olanda, pe de o parte, România și Moldova, pe de alta).
Datorită lui Mysjkin, poeți români de top din România au ajuns să fie invitați la două festivaluri de poezie de vârf din Europa occidentală, de la Rotterdam și Anvers, iar poeți de expresie neerlandeză au fost prezenți cu mai multe ocazii în România, în principal la Festivalul „Poezia e la Bistrița”. Despre poetul experimental, inventiv și plin de vigoare care este nu mă voi apuca să vorbesc acum, volumul pe care Casa de Editură Max Blecher i-l publică va dovedi cu asupra de măsură calitățile scrisului său.

Institutul Blecher 149

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 9 aprilie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Ioana Geacăr și Alex Povarnă. Invitat special: Magda Cârneci.  

Magda Cârneci (n. 1955) este poetă, prozatoare, eseistă și critic de artă, președinte, din 2011, al PEN Club România. Începutul carierei sale literare este legat de istoria Cenaclului de Luni – a debutat cu volumul de poezie O tăcere asurzitoare (1985), căruia i-au urmat Haosmos (1992), Poeme politice (2000), antologia Haosmos și alte poeme (2000), Poeme TRANS (2012), Viața (2016) și romanul FEM (2011). Cărțile sale au fost traduse în franceză, engleză și neerlandeză și este prezentă în numeroase antologii apărute în România și în străinătate. Pe lângă acestea, a scris, începând din 1985, mai multe monografii și cărți de istoria și teoria artei. Redactor-șef al revistei „ARTA”, are un doctorat în istoria artei la École des Hautes Études din Paris (1997), unde a condus pentru câțiva ani filiala franceză a ICR.

Ioana Geacăr (n. 1959) este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității București. Frecventează în tinerețe cenaclul condus de Cezar Ivănescu. Debutează cu Scrisoare pentru cei dragi (1988), urmat de Lumină de sare (1997), Contre-jour (2000), Aparte (2006) și Recviem pentru nuca verde (2015), un volum de eseuri despre proza lui Mircea Nedelciu, două volume de literatură pentru copii și două plachete apărute în limba franceză.

Alex Povarnă (n. 1987) este absolvent de Sociologie și a două programe de masterat. Finalist la două concursuri pentru tineri poeți, are în pregătire prima sa carte.

Moderator: Claudiu Komartin

Gemeinschaft und Gesellschaft

Îngeri ai privilegiului și ai încântării de sine,

voi, mari proprietari ai silozurilor de benzedrină

și stăpâni calculați peste noul vibe metropolitan,

degeaba umblați în tricouri negre mulate

pe care scrie-n relief La Tristesse.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți dintr-un os mic, lustruit,

îl spălați, îl mângâiați, îi spuneți mamă, tată,

a sosit timpul, vă fotografiați cu el

și apoi îl băgați la loc în același buzunar din care nu

există scăpare.

Cafea, prăjiturele, bârfele inofensive din pauza de țigară.

Atâta simulare și răsucire isteață

justificată mereu prin necesitate, răspundere, asumare.

Capacitatea de organizare și acțiune. Controlul.

Monoculturi deplorabile. Fericire instant. Instagram.

În rest, un limbaj redus iar la o serie de silabe informe.

Cu dințișorii voștri egali ronțăiți.

Statistica. Infailibilă. Certitudinile.

Discursurile motivaționale ale campionilor.

Zgura zerourilor de la periferie

pe care le poți călca în picioare când treci

cu căștile în urechi înfulecându-ți zenburgerul.

Selecția. Necruțătoare. Inevitabilul.

Hale în care îngeri cu orbitele goale se

înghesuie după cel mai recent triumf, ridicând
în lumina neoanelor un idol urban,

un sfenoid înfășurat în catifea neagră

pe care scrie în relief La Tristesse.

Mamă, tată, a sosit timpul.