Gata cu strategiile

Pe-acela din mine care vrea să se arunce,
îl voi lăsa să se-arunce.
S-a aruncat.

Pe cel care vrea să se-nece,
îl voi împinge chiar eu în apă. Ca un pietroi
o să se ducă la fund.

Acela ce vrea să-şi vânture venele,
să o facă. Eu nu mai am vene,
să le găsească el cum o şti.

Pe cel care caută pastilele, răvăşit şi ridicol
şi în genunchi, i le voi pune în palmă şi
îl voi şterge la gură cu drag.

Celui care s-ar atârna de o grindă,
îi dau fularul meu. Iarna-i departe,
iarna n-o să mai vină.

Vântul s-a înteţit, păsări se lovesc
de ferestre,
de pian.

Gata cu strategiile:
celui ce vrea să-şi facă ţăndări capul,
îi las capul meu – şi mă duc.

Va veni moartea şi va avea ochii tăi (Pavese)

Va veni moartea şi va avea ochii tăi –
această moarte ce ne însoţeşte
fără somn, de dimineaţa până seara,
surdă, ca o veche remuşcare
sau ca un viciu absurd. Ochii tăi
vor fi un cuvânt zadarnic,
un strigăt mut, o tăcere.
Astfel îi vezi în fiecare dimineaţă
când singură te-apleci deasupra-ţi
în oglindă. O, speranţă dragă,
în ziua aceea vom şti şi noi
că eşti şi viaţa, şi nimicul.

Pentru toţi moartea are o privire.
Va veni moartea şi va avea ochii tăi.
Va fi precum sfârşitul unui viciu,
cum ai vedea-n oglindă
ivindu-se din nou o faţă moartă
sau cum ai asculta o gură-nchisă.
Şi în vâltoare coborî-vom muţi.


traducere de Claudiu Komartin


http://www.youtube.com/watch?v=MDtaE0Cbayo&feature=related

Un poem "adoptat" de Dilema Veche

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/poem-de-dragoste

Vreau să te cred când spui

că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
şi cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă ducă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristeţe
seara către abator

Învaţă-mă să fug din capul meu

să străbat drumul de la pat la fereastră
în mai puţin de o noapte
şi înapoi, cu braţele-nvineţite,
cu creierul stors ca o rufă
mi-au crescut gheare, copite
învaţă-mă să umblu din nou
pe două picioare
fără să mă împiedic tot timpul
pentru că nopţile sunt scârbite
de dragostea mea primitivă
spune-mi că-ţi pasă
şi
învaţă-mă să-mi fac rău
fără ca nimeni să nu aibă de suferit
loveşte-mă sau strânge-mă-n braţe
acum
când
cad
cu pumnii strânşi
strânşi
strânşi
ca două stele pe moarte

Din Bistriţa

foto: Ana Toma

Lucrurile la locul lor

"Acum este ordine", a spus ca și cum ar fi netezit pentru ultima dată fața de masă, iar țigara dintre degetele ei era subțire și neagră și răvășea norii. "Așa, lucrurile la locul lor" (și siguranța ei îmi pisa oasele). Știam toate lucrurile de care vorbea pe de rost: lucruri pe care le poți atinge cu toată pielea, lucruri pe suprafața cărora amprentele noastre se-ncaieră mai departe, lucruri în care stă la pândă câte o foarfecă, fantome care au văzut totul, trăgând după ele amintirea unui haos familiar, a dezordinii temeinice în care cândva aș fi putut să fiu fericit.

lemn

lui Aurel Onişor


totul învins şi trecut.

încet s-a sfârşit şi furtuna.

ultimele strigăte sunt din lemn.

peste tot este noapte.

pocitania râde.

ceva ce

m-a ajutat să trec peste ziua de ieri

şi ceva pentru azi (mulţumesc, Cristi):

:

Iar moartea: o fetiţă
ascunsă sub un clopot de plumb.

Poem de dragoste

Şi dacă voi plânge, voi plânge cu toată carnea
cu tot ce ai atins
strâns
sărutat
cu perdelele trase,
pe-aceeaşi muzică înnebunitoare
prin care îmi voi trece jugulara
ca pe o lumânare aprinsă
la ambele capete

Poesis Internaţional, nr. 1

În curând veţi putea vedea şi versiunea tipărită. Pe care sper să o lansăm luna aceasta.

Le mulţumesc tuturor celor care au colaborat la acest prim număr.

Un poet vizual turc

Din câte ştiu eu, nimeni nu face la noi ce face Serkan Işin (n. 1976, Istanbul), un tânăr artist turc care a publicat acum câţiva ani şi un manifest înflăcărat-dadaist (cea mai recentă carte a lui se cheamă Dada Korkut), şi care acum se ocupă de poezie vizuală, ceva ce după mine e mai mult grafică şi mai puţin poezie, dar e uneori de mare fineţe, alteori de adâncime, deci până la urmă poezie.