Pe-acela din mine care vrea să se arunce,
îl voi lăsa să se-arunce.
S-a aruncat.
Pe cel care vrea să se-nece,
îl voi împinge chiar eu în apă. Ca un pietroi
o să se ducă la fund.
Acela ce vrea să-şi vânture venele,
să o facă. Eu nu mai am vene,
să le găsească el cum o şti.
Pe cel care caută pastilele, răvăşit şi ridicol
şi în genunchi, i le voi pune în palmă şi
îl voi şterge la gură cu drag.
Celui care s-ar atârna de o grindă,
îi dau fularul meu. Iarna-i departe,
iarna n-o să mai vină.
Vântul s-a înteţit, păsări se lovesc
de ferestre,
de pian.
Gata cu strategiile:
celui ce vrea să-şi facă ţăndări capul,
îi las capul meu – şi mă duc.
Şi iată cum se arată că o poţi termina cu strategiile tot printr-o strategie (ăsta e doar paradoxul de ansamblu, vizibil din prima)când deţii o tactică poetică foarte bine pusă la punct.
RăspundețiȘtergereS-o foloseşti cel puţin o sută de ani de acum înainte!(E plauzibil. Vezi-i în acest sens şi pe alţii, înconjuraţi de roiuri de "albine de sticlă", de exemplu.)
naiba ştie
RăspundețiȘtergereEmotionant. Un fel de multi dedublare a la Fernando Pessoa! Unde vrei sa bati in retragere? De fapt, nu atat curioasa sunt, cat ma bucur ca ai unde...
RăspundețiȘtergereare ceva tonic, poate si din repetitii si taieturi, dar in primul rand din ce spune. eu l-am citit ca pe o izbanda sincera, deci daca e asa e f bine.
RăspundețiȘtergerestrict pe text initial nu mi-a placut baldabac! e si un cuvant cam urat vizual, dar eu n-am mai fost de curand la istanbul ca tine:) la fel penultima strofa inteleg ca e o pauza, o pregatire, dar parca e mai ok fara ea. ai versurile cu iarna care "amortesc" ritmul suficient si la propriu si la figurat
te salut
"Naiba" ăsta prea are impresia că ştie multe.
RăspundețiȘtergereSă facă bine să-şi bage minţile-n cap şi să stea la locul lui. Să vină numai atunci când şi dacă îl chemăm noi, când suntem foarte drăguţi.
Şi numai ca să ne amuze, şi nu să ne întristeze sau să ne îngrozească inima cu ceva sau altceva...
Imi place foarte mult.
RăspundețiȘtergereExista o idee. Usor naiva. Materializarea prezinta destule stridente, iar ultima strofa este chiar caraghioasa. Asemenea iernii care-mi aminteste de Basescu sau a pasarilor lovite de pian. Doar daca erau canari... Aurica a auzit de Pessoa. Bravo ei ! Mai incearca !
RăspundețiȘtergereanonim ai fost, anonim ai rămas
RăspundețiȘtergereAnonim, vezi bine ! Un cititor si-atat. Cunoscator. Daca nu accepti alte opinii e trist si suficient de grav. Deoarece statutul asta pe care ti l-ai asumat implica, obligatoriu, si existenta altor pareri. Pe care le poti ignora, de altfel. Eu am spus un pic cam frust, dar sincer, motivat, ceea ce cred despre aceste versuri. In ceea ce te priveste n-o voi mai face. Crede-te, asadar, un mare poet !
RăspundețiȘtergereDar sunt atâtea lucruri despre care nu-i obligatoriu să ai păreri...
RăspundețiȘtergeren-ai inteles: poti spune / se poate spune orice despre mine si despre ceea ce traiesc (scriu), dar de ce te ascunzi sub eticheta asta facila, derizorie, de anonim? asta ma supara. in rest... e atata loc pentru fiecare dintre noi in lumea asta. si totusi
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=d7iWEim4sWo&feature=related
RăspundețiȘtergereuite ceva frumos :) eu o ascult pe repeat
si iata o poezie a ta care imi place...
RăspundețiȘtergereAsta e tare! se leaga toate.
RăspundețiȘtergereE profunda.