Când caprele au mâncat garoafele roşii,
iar în dimineaţa următoare laptele era roz,
stareţului i-a plăcut şi a spus că mai vrea,
însă călugării iubeau florile din grădină
aşa că au folosit termite şi furnici zdrobite
şi boia, amestecate bine în lapte –
fără niciun rezultat – parfumul dispăruse
şi stareţul a devenit morocănos, aşa că garoafele
au fost sacrificate pentru caprele năvalnice,
ale căror bărbiţe tresăltau în timpul mestecatului,
uitându-se-n sus la călugării care le priveau,
în vreme ce stareţul vedea totul de la fereastră,
iar în bucătărie, un picior de porc
se dezgheţa în cârligul atârnat din tavan
şi sângele continua să picure în cana cu lapte.
traducere de Claudiu Komartin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu