Înapoi la Satu Mare. Și la Ady Endre

M-am întors la Sătmar pentru o ședință de redacție a revistei "Poesis internațional", care pregătește numărul 12, adică aniversarea de trei ani a proiectului nostru. Cu excepția lui Ion Mureșan, prins pe undeva prin Iași cu afaceri optzeciste, am reușit să ajungem (deși cu o lună în urmă părea destul de improbabil din cauza programului complicat al fiecăruia dintre noi) aici Felix Nicolau, Radu Vancu, Andrei Dósa și cu mine, vineri dimineață, cu mereu uimitorul tren IR 1641. Iar azi am vizitat Careiul (castelul grofilor Károlyi arată în sfârșit ca un loc vizitabil, ca un adevărat edificiu al unei mari familii nobiliare din secolul al XVIII-lea), iar apoi am dat o fugă, de dragul lui Andrei, în localitatea Ady Endre (altădată Mincențiu) în care a crescut marele poet maghiar. Ne-am emoționat puțin (mai ales, din nou, Andrei), și am trăit câteva momente de liniște și armonie într-un loc rupt parcă de orice contingență, de orice amestec al lumii din care veneam. Locul în care să te regăsești, pentru câteva clipe, după tot felul de rătăciri (despre care Ady a scris, mai ales către sfârșitul vieții, poezii minunate).

statua poetului

Andrei & Endre

celebrul portret

Dumitru Păcuraru

Radu și Andrei

Felix N., D. Păcuraru

Felix și Oana Păcurar

yours truly

pridvorul

Radu

Andrei, Felix, Radu

Andrei, Felix, eu și Radu

Cu Blecher la Poznan

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost invitat la Poznan, pentru a vorbi despre Blecher în cadrul Festivalului "Invazia barbarilor" organizat de Barak Kultury. La ediția a treia, festivalul e unul dintre cele mai bine și mai profesionist gândite evenimente la care am participat. Tema aleasă pentru această ediție a fost specificitatea, și diferitele forme pe care le ia aceasta în discursuri care privesc cultura, limba, originea, vârsta și orientarea sexuală. Printre subiectele în dezbatere a fost și literatura lui Max Blecher, ale cărui prime două romane vor apărea anul acesta în Polonia, Întâmplări în irealitatea imediată în primăvară, iar Inimi cicatrizate la toamnă. În librăria Bookarest din Poznan, am avut o discuție de o oră și un sfert împreună cu poetul și editorul Dariusz Sosnicki în avanpremiera apariției primei cărți a lui Blecher în polonă, tradusă de Joanna Kornas-Warwas, care a participat la discuție și mi-a dat o mână de ajutor cu traducerea. Au fost mulți studenți de la Românistică și l-am reîntâlnit pe Dominik Malecki, pe care l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la Mogoșoaia, în cadrul excelentei școli organizate de Florin Bican. Am vorbit despre scena literară a epocii, despre Bogza și Sebastian, despre receptarea lui Blecher  (și redescoperirea lui în ultimele decenii), despre influența bolii asupra poeticii sale, despre "avangardismul" lui Blecher, despre provincia interbelică și corespondențele cu literatura lui Bruno Schulz. Cred că Blecher poate fi o descoperire pentru polonezi, mai ales dacă volumele sale vor fi puse în relație cu literatura lui Robert Walser, a lui Canetti și a lui Schulz, scriitori cu care este comparabil în proza hiperacută și perfect conștientă de sine pe care ne-a lăsat-o.

În decembrie trecut, alături de Chris Tanasescu, la Club A

Pe vremea când mă chema Claudiu Comartin și aveam un extraordinar partener (C.Tanasescu-Margento), al cărui impuls a scos din mine ceva nou, pe cunoscutul poem al lui Gherasim Luca.

recesiune în vie

(cu Gabriel Daliș)

Singurătatea contaminată

Institutul Blecher 73

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 14 aprilie 2013, de la ora 19:00, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Valeriu Mircea Popa, Mihai Vieru și Radu Ianovi. 

Valeriu Mircea Popa (n. 1947) a absolvit Facultatea de Psihologie-Defectologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. În perioada 1976-1994 a lucrat ca psihodiagnostician, profesor defectolog, psihote­rapeut şi logoped. Doctor în Psihologia Artei (2004). A publicat volumele de poezie: „Furnicile și oglinda” (1993), „Războinicul cu ciorapi de piele” (1996), „Ultimele pătrate de frig” (1998), „Camera de subsol sau Răscumpărarea” (2001), „Bijutierul și alte poeme care nu există” (2008).

Mihai Vieru (n. 1974) a absolvit Facultatea de Științe și Litere la Ploiești. Doctor în Litere cu o lucrare despre opera lui Ion Stratan. A publicat volumele de poezie: „Thermidor@Ketamidor” (2003), „Leul greu” (2005), „Hai-ku Miki” (2007), „ShiNoBi” (2008) și „Aer în iarbă” (2012).

Radu Ianovi (n. 1984) este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București. A debutat cu volumul „închideri în torent / pelicule mentale” (2007), semnat Radu Dumbravă, revenind cu placheta intitulată „Dans cu spatele în întuneric” (2011).

După Suceava

Weekendul trecut, la Suceava, am descoperit câteva lucruri despre care nu mă pot abține să scriu. Mai întâi, uimitorul centru cultural Uzina de apă, un loc pentru care îi invidiez pe suceveni, spațiul ideal pentru lansări, discuții, dezbateri, vernisaje, unde am avut o seară în care m-am simțit în sfârșit bine în fața unor oameni cărora le-am putut vorbi și citi cu mare drag (o consemnare simpatică aici). În al doilea rând, am văzut cu ochii mei ce treabă exemplară face profesorul Gh. Cârstian de la "Petru Rareș", și după atâția ani, cu elevii domniei sale, continuând cenaclul "Săgetătorul" și încurajând oameni foarte tineri și talentați să scrie și să devină ei înșiși prin îndeletnicirea asta atât de curioasă. Ceea ce nu e deloc puțin lucru azi, când asemenea oaze sunt tot mai rare și mai rarefiate în Ro, țara în care 99 de profesori de română din 100 nu mai citesc după terminarea facultății decât, poate, tabloidele.

Sper să mă întorc curând la Suceava, și nu chiar cu mâna goală.

Emoție de primăvară

Într-una din zilele astea, îți voi scrie un mail simplu

despre o bicicletă veche, un zâmbet, o carte, despre

o căzătură și despre plâns, iar apoi despre somn

și uitare

și-un nuc.

Nucul a văzut tot, dar a promis că nu-i va spune mamei.

Fetiță de siliciu și wolfram,

fetiță cu leduri în loc de ochi,

animalul micuț pe care îl strângi în brațe nu

mai zvâcnește,

nu

mai

respiră.

Poți să-i dai drumul acum.

Lectora. Suceava. Uzina de apă

În seara aceasta, de la ora 19, voi avea o lectură la Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj "Uzina de apă" din Suceava, în cadrul festivalului Lectora.

Anti-establishment shit

http://www.canonul.net/

I-a ținut o săptămână. Dar ce mozoleală pe cinste au tras.