Poezia în 2014. Andrei Bodiu

Andrei Bodiu, Firul alb

(Tracus Arte, 2014)

Firul alb este a cincea și ultima carte de poezie a lui Andrei Bodiu, pe care, deși a lucrat la ea cu migala îndărătnică și așezată cu care a făcut totul în viață, Andrei nu a mai apucat să o vadă. E un volum foarte frumos, și ca obiect (ceea ce, în cazul cărților de poezie contemporană, se-ntâmplă cam rar), dar mai ales pentru cele 60 de poezii pe care le conține. După Cursa de 24 de ore (1994), Poezii patriotice (1995), Studii pe viață și pe moarte (2000) și Oameni obosiți (2008), Firul alb (2014) confirmă unul dintre discursurile cele mai inteligente, mai reținute, mai occidentale din poezia scrisă în limba română în ultimii 20 de ani. Cu un fler ieșit din comun, cu o ironie caldă și stenică, Bodiu a reușit lucruri excelente într-o poezie despodobită, calmă, lucidă, antipoetică (sau, mai curând, de-poetizată voluntar, căci conștientă de sine și de falsitatea oricărei poze patetice sau ostentative). Andrei Bodiu a fost unul dintre cei mai buni din generația lui, atât ca poet, cât și ca profesor, formator și critic (Direcția 80 în poezia română este și va continua să fie un titlu de referință, deși cuprinde, din câte știu, doar primul volet al proiectului așa cum îl gândise Bodiu în anii '90). Îmi doresc să văd o antologie (nu cred că o astfel de carte ar avea mai mult de 300 de pagini) care să cuprindă cele cinci volume de poezie pe care le-a scris Andrei, ar fi o șansă pentru noi de a-l reciti în întregime, și astfel de a-l reîntâlni, exact așa cum a fost.


Philip Seymour Hoffman

Purtai șapcă și ochelari în seara aia.
Tot ce vedeai părea împachetat în zahăr.
Ai luat un gât de șampanie.
Ți s-a părut proastă i-ai privit pe ceilalți
Fiecare era întruchiparea singurătății tale.
N-avea rost nici să deschizi gura.
Înăuntru huruiau roți metalice te-ai gândit
că e instalația de căldură
Ai mai luat un gât de șampanie ai râs
glasul lui Truman Capote s-a auzit din
Încăperea alăturată.


Lumină galbenă
Lui Alexandru Mușina

Nici alaltăieri nu am crezut nici
Ieri că a murit Sandu.

Cobor în lumina galbenă cu
Punga albastră de gunoi. Îmi aranjez
Haina mă gândesc la privirea lui

Albastră metalică din care vineri curgeau
Cercuri de foc apoi
Nu i-am văzut decât ochii închiși
Dormea miercuri i-a spus Taniei că mai stă puțin
Și se ridică.

Dincolo de stația-n vacanță
Un copil intră în magazin
Casa lui e atât de aproape.