- Şerban Foarţă, Cartea lui Iov, editura Brumar
- Ion Zubaşcu, Omul disponibil, editura Brumar
- Gelu Vlaşin, Omul decor, antologie, editura Brumar
- Alexandru Muşina, Regele dimineţii, editura Tracus Arte
- Romulus Bucur, O seamă de personaje secundare, editura Tracus Arte
- Caius Dobrescu, Odă liberei întreprinderi, editura Tracus Arte
- Moni Stănilă, Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei, Charmides/Ninpress
- Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire, ediţie nouă, Charmides/Ninpress
- Emilian Galaicu-Păun, Arme grăitoare, editura Cartier
- Şerban Foarţă, Nu ştiu alţii cum sunt…, editura Cartier
- Gabriela Toma, Cântecul geamănului, Humanitas
- Elena Vlădăreanu, Spaţiu privat, Cartea Românească
* dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut cartea lui Muşina, unul dintre cele mai frumoase volume de versuri din 2009
Eu nu am gasit defel editura Brumar. In cele din urma m-am dus la fetele de la intrare sa le intreb pe unde e ascunsa, si mi-au zis ca Brumarul nici nu a venit...
RăspundețiȘtergereNorida
ba a fost, cu un stand minuscul, ce-i drept
RăspundețiȘtergereEu astăzi fără să vreau m-am gândit că Paminot s-ar putea să fie rudă cu Apolodor din Labrador.
RăspundețiȘtergereTu ce crezi, este cu putinţă?
Eu,
care am fost la târg şi mi-am dat seama că asta e calea cea mai sigură de luat viaţa cărţilor, deci subscriu la cele de mai sus, cu un adagiu de bucurie în plus la Cartier.
draga Claudiu, dragul meu prieten:
RăspundețiȘtergereUn blog pentru Marin Mincu
S-a făcut deodată un gol imens în Frăţie -
rupturile din ultima vreme parcă-l prevesteau
Acum, îmi întreb fraţii:
cu ce îl vom umple?
ce vom pune în locul lui?
dincoace e un nimic, dincolo e totul
poate punem un arhanghel,
dar e prea mare
poate punem un alt frate
dar va fi prea mic
de aceea eu zic să începem de la nimic
şi poate vom ajunge dincolo
Am creat blogul http://pentrumarinmincu.blogspot.com
treceţi şi voi cu flori pe acolo. Comentariile vor fi ridicate la rang înalt de gând pentru Marin Mincu
Marin Mincu a început azi, la ora şase dimineaţa, să (ne) locuiască altfel. Deşi a rămas aceeaşi voce tânără la telefon, acelaşi tip incomod în cenaclu, acelaşi prieten mai mereu abstinent pe terasă, acelaşi corp columnoid, încununat de podoaba-i cu frunze-argintii de măslini, acelaşi Profesor care-ţi vorbeşte despre un Rambo textualifag, acelaşi don-juan al Carminei, el s-a hotărât ca de azi să ne convingă altfel de felul cum Omul se întâlneşte cu cOsMosul.
să nu dai vina pe timp - e mereu o pierdere, aşa a fost setat pentru noi
să nu dai vina nici pe trup - el a fost întotdeauna o chestiune improbabilă şi aşa va rămâne
dar mai ales să nu plângi
ci adu cu tine o carte şi citeşte din ea pe litere, pe silabe, pe cuvinte, pe îndelete
şi să ai grijă ce spui, că altfel ţi-o iei
să ai grijă de litere, de silabe, de îndelete
că altfel ţi-o iei
şi cu aia rămâi
p.s. Marin Mincu are în rastel kalaşnicoave, akaemuri, colturi, carabine, smith&wessoni, remingtoane, winchesteri etc încât s-ar fi putea dota vreo trei-patru armate care să fi fost defilând, de 1 Decembrie 2009, de-a lungul bulevardului Magheru, între universitate şi daciei, via mlr, cu haltă pe nisipul-martor din spate.
La Universitate (pentru MM e doar una, "Ovidius"), le cerea fetelor din Basarabia să recite "Deşteaptă-te, române!" şi le trecea Prutul, frate, numai pe treaba asta. Le trecea. Şi au fost trecute şi ele. Şi noi. Şi voi. Şi ce-a rămas în toată trecerea asta?
păi, iată, a rămas: trecerea. Mare, cât peste o mare nostrum...
regret, regret şi resimt plecarea sa, în pofida neînţelegerilor noastre, ca pe o pierdere. mi-e ciudă şi silă - dacă până şi oamenii-stâncă se duc aşa... pentru Marin Mincu ar trebui ca cineva să compună un recviem
RăspundețiȘtergere