Săptămâna trecută, într-o seară, l-am văzut pe filosoful Mihai Şora (cu o şapcă roşie şi o pungă pe care scria Vodafone) intrând la McDonald's, în Romană. A stat minute bune, după care a introdus punga cu
bunătăţi în punga cu Vodafone şi a ieşit, pe cealaltă uşă, la fel de discret. Oare ăsta să fie unul dintre secretele unei vieţi sănătoase şi-ndelungate?
Noi(căci uneori suntem mai mulţi)aşa ne gândim.Dar foarte tandru,
RăspundețiȘtergereAve!
Legiunea Anonima Philosophica
În anii studenţiei, făcând traseul Grozăveşti- Facultatea de Drept-Universitate, îl întâlneam zilnic, în dreptul Cişmigiului, pe D.I.Suchianu. Bătrânul trecuse de optzeci de ani şi era foarte vioi, în ciuda unei expresii chinuite, inexplicabile, pe care o purta, ca pe o mască, pe faţa-i altminteri rumenă... Încă umbla cu femei şi mergea la schi... Poate că longevitatea are mai multe secrete...
RăspundețiȘtergereClaudiu, nimic cu zvâc patriotic?
RăspundețiȘtergereOricum, e interesantă tema. Și eu mă întreb dacă după o viață întreagă de ingurgitat produse bio, tentația unor burgeri ar fi în măsură să compenseze unele...Și punga aceea cu Vodafone, uite un început in nuce al unor Orizonturi roșii.
Acum sunt lămurit, nu are zvâc dar are tentă:-)
Cum spunea şi un poet:
RăspundețiȘtergere"O, Wind, if Winter comes
Can Spring be far behind?"
Shelley
"Oups!"
RăspundețiȘtergereComentariul meu, mai pe romaneste cu frunza vesteda-n carare(Topîrceanu? Mondial?) si fericirea ei proxima si ne-nteleasa, venea in continuarea întîmplarilor relatate de Claudiu Komartin şi Şerban Tomşa. Dar cum m-am îmbulzit in acelasi timp cu number three, am dat cu nuca-n perete!
Totuşi cred că esenta bătrâneţii fara bătrâneţe, vrea să spună autorul, stă în intratul şi ieşitul pe uşi diferite şi cu discreţie. Şapca, produsele (dar îngheţata nici măcar nu-i foarte rea), telefonul, sunt detalii care pigmentează şi însufleţesc longetivitatea.
Shelley
postarea asta îi e pe plac şi lui blecher :)
RăspundețiȘtergereŞtiam eu că marile spirite se-ntâlnesc.
RăspundețiȘtergere...Shelley (să zic, măcar pentru un timp)(şi asta mă obligă să-l parcurg cât de cât integral, nu să-l invoc numai aşa, din versuri izolate-n carneţele pentru că mi-au plăcut)(şi asta arată cum devine blogul acesta o şcoală, nu numai de creative writing, dar şi în sensul clasic -ei, şi un pic romantic- adică un loc de unde pleci nu numai cu îndemnul de a-ţi cultiva nişte deprinderi, dar şi cu acela de-a achiziţiona, totuşi, noi cunoştinţe sau de-a le revizita pe cele vechi).Uf!