Nadejda Radulova, „Femeia din casa de la colț”

 

De la primele poeme pe care i le-am citit, am admirat biografismul dens al Nadejdei Radulova, intensificat de o imagerie amplă, ce amintește de tehnica „detaliilor luminoase” preconizată de Pound. Poetă complexă, capabilă, așa cum cred că o arată selecția din această antologie, să lucreze în registre diferite și să păstreze același dinamism al scriiturii cu toate că abordează diferite modalități discursive (inclusiv instrumentând în spirit postmodern mitologicul, ignorat cu desăvârșire de poeții români ai ultimilor douăzeci și cinci de ani), Radulova are forță și rafinament, iar transpunerea poeziei sale în românește a fost, aș spune, proba cea mai dificilă pe care Lora Nenkovska și cu mine am dat-o în anii de când colaborăm. „Femeia din casa de la colț” este cartea unuia dintre cei mai buni și mai plini de vitalitate poeți bulgari ai ultimelor decenii.

Nadejda Radulova (n. 24 aprilie 1975, Pazardjik) este o poetă, traducătoare și editoare bulgară, doctor în literatură comparată, autoare, între 1994 și 2020, a opt volume de poezie, printre care Памук, стъкло и електричество (Bumbac, sticlă și electricitate, 2004), Бандонеон (Bandoneon, 2008), Когато заспят (Atunci când ei adorm, 2015) și Малкият свят, големият свят (Lumea mică, lumea mare, 2020). Prezentă în antologiile A Fine Line: New Poetry from Eastern and Central Europe (2004) și A Balkan Exchange (2007). A tradus în bulgărește cărți semnate de Philip Roth, Jean Rhys, Sam Savage, J.M. Coetzee, Jackie Kay.