Pe lângă cele două cărți pe care le-am editat și care stau să apară la Casa de Editură Max Blecher (semnate Ilya Kaminsky, respectiv Ruxandra Cesereanu) și de antologia Mariana Marin, ce va apărea la toamnă în „Cartier de colecție”, am mai dat în august și două interviuri, răspunzând la întrebările puse de Cristian Teodorescu pentru „Cațavencii”, respectiv Vasile Ernu, pentru „Libertatea”.
Sunt vreo cincisprezece ani de când am auzit vorbindu-se prima oară, ca despre o revelație a poeziei scrise în Statele Unite la începutul acestui secol, despre Ilya Kaminsky. Se poate ca mai întâi să-l fi citit în românește, Chris Tanasescu / Margento traducându-l la numai trei ani de la debutul ovaționat cu volumul Dancing in Odessa (publicată deodată la edituri din SUA, respectiv Marea Britanie): Dansând în Odessa a apărut în 2007 la Vinea fără să fi rupt gura târgului, ca atâtea cărți excepționale care ies în România și sunt semianonime. Înainte de acest volum, I.K. publicase în 2002 chapbook-ul pregătitor Musica Humana.
L-am cunoscut apoi pe Kaminsky în 2013 la un festival în Anvers și mi-am dat seama ce putere și rezonanță are scrisul său, dublat de un performer uluitor. Ilya este editorul uneia dintre marile reviste de poezie (cu apariție anuală) ale lumii, Poetry International, în care mi-a fost publicat și mie acum câțiva ani un poem. A doua lui carte, Deaf Republic, a apărut la cincisprezece ani de la debut și este unul dintre volumele de poezie cele mai comentate, prețuite și premiate din literatura americană a ultimilor ani. Deaf Republic a primit premii din partea The New York Times și Los Angeles Times, National Jewish Book Award și a fost finalist la National Book Award, T.S. Eliot Prize, Forward Prize for Poetry.
Gabriel Daliș a tradus Republica surdă în românește și am reușit împreună să facem toate demersurile pentru ca acest volum să apară la Casa de Editură Max Blecher, iar Ilya Kaminsky, numit de BBC, la numai 42 de ani, „unul dintre cei 12 artiști care au schimbat lumea în 2019”, poate fi astfel mai bine cunoscut de către cititorii de poezie din România, adică la câteva sute de kilometri distanță de locul unde s-a născut și de unde a emigrat împreună cu familia în America la șaisprezece ani, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice.
Pentru mine e una dintre traducerile foarte importante publicate la noi în 2021 și nu am decât cuvinte de laudă pentru munca îndârjită, exactă și inspirată a traducătorului și poetului Gabriel Daliș, pe care sper să-l revăd cu ocazia apariției Republicii surde, la aproape șapte ani de când s-a stabilit în Marea Britanie.
Ilya Kaminsky