Blaise Cendrars
Încălțat cu espadrilele luate din Villa Garcia
Ținând în mână basca pe care am adus-o de la Biarritz
Buzunarele-mi sunt pline cu Țigări Caporal Ordinaire
Din când în când prizez din cutiuța de lemn găsită-n Rusia
Fac să zornăie mărunțișul din buzunare și o monedă de-o liră din aur
Am batista mea mare calabreză și chibrituri de ceară dintre acelea lungi cum nu găsești decât la
Londra
Sunt curat spălat frecat mai îngrijit decât e puntea
Fericit ca un rege
Bogat ca un miliardar
Liber precum un om.
Dețin tot ce nu îmi doresc
Iar de singurul lucru la care țin în viața asta m-apropii cu fiecare turație a elicei
Și poate că odată ajuns acolo voi fi pierdut totul
Mari bărci cu câte două vele rectangulare întoarse ce se aseamănă celor doi craci ai unor pantaloni imenși pe care vântul îi umflă
Lotci cu aripioare de rechin săltând printre curenții de adâncime
Mari nori perpendiculari umflați colorați ca niște ulcele
Galbene și albastre
Sub pavilion englezesc
Semnale optice luminoase
Doi carabinieros dorm în fotoliile de pe punte
Plecăm în sfârșit
Însoțiți de vânturile dulcege
Termosifonul păstrează o temperatură constantă
Pământul e saturat de acid formic de mangan și de alte substanțe ce imprimă vegetației o putere formidabilă
De la o zi la alta frunzele cresc florile-apar fructele se coc
Grație unui dispozitiv ingenios rădăcinile sunt scăldate de un curent electric ce asigură creșterea aceasta monstruoasă
Tunurile anti-grindină distrug nimbus și cumulus
Ne-ntoarcem în oraș traversând landele
Zorii sunt radioși
Cețurile de un purpuriu sumbru iar drobițele aurii nu s-au deschis încă
Pescărușii și nalbele mov trasează mari cercuri în albastrul ușor al cerului
Declicul ei
Creează mișcarea perpetuă
Toată lumea cunoaște oul lui Cristofor Columb
Care era un ou plat, un ou fix, oul unui inventator
Sculptura lui Archipenko este primul ou ovoid
Menținut într-un echilibru intens
Ca un titirez imobil
Pe vârful său animat
Viteză
Își leapădă
Undele multicolore
Zonele de culoare
Și se rotește în profunzime
Nud.
Nou.
Total.
Toți stâlpii îi sunt de fier
Când a fost instalată stâlpii erau din lemn
După numai trei luni din ei creșteau ramuri
Atunci au fost smulși replantați cu capul în jos și rădăcinile-n aer
După încă trei luni le creșteau ramuri noi prindeau iar rădăcini reîncepeau să trăiască
A trebuit să-i smulgă până la ultimul pentru a trage alt cablu au adus cu mari cheltuieli stâlpi de fier de la Pittsburg
Am dormit ca un om singur
Sirenele cu aburi și cu aer comprimat nu au prea reușit să mă trezească
Văd
Cerul
Marea
Gara maritimă din care plecam la New York în 1911
Baraca de pilotaj
Și
La stânga
Fumul hornurile cuptoarelor cocorii felinarele electrice în contre-jour
Primul tramvai tremură în zorii-nghețați
Iar mie mi-e prea cald
Adio Paris
Bună ziua soare
Îi admirăm talia gigantică
Și îndeosebi crengile
Ce se nasc la diferite-nălțimi
Se înalță în felul candelabrelor
Și se opresc cu toate la același nivel pentru a alcătui un platou de o perfectă egalitate
Mai vedem și înalta cruciuliță cu flori galben-aurii arbuștii de mirt
Terebintaceele
Compozeea atât de comună botezată Alecrim do campo rozmarin de câmp
Și micuțul arbust cu frunze trifoliate nr. 1204 bis
Dar cea mai mare bucurie este de a nu putea lipi un nume de mulțimea de plante una mai frumoasă decât alta
Și pe care nu le știu
Și pe care le văd pentru prima dată
Și pe care le admir
Coolies – tagali, chinezi, malayezi – descarcă sârguincioși o joncă mare cu pupa aurită și vele din bambus împletit
Încărcătura e alcătuită din porțelanuri venite din marea insulă a Niponilor
Cuiburi de rândunici recoltate din peșterile Sumatrei
Castraveți-de-mare
Prăjituri cu ghimbir
Muguri de bambus gătiți în oțet
Toți negustorii sunt excitați
Mr. Noghi îmbrăcat pretențios cu un costum în carouri de fabricație americană vorbește foarte repede în engleză
Limba în care se poartă discuția între acești domni
Japonezi Canaci Tahitieni Papuași Maori și Fijieni.
de Claudiu Komartin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu