Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
luni, 27 ianuarie 2020
Țară de linge-blide
Poate cei mai importanți critici de poezie din ultimele patru, respectiv cinci decenii, Al. Cistelecan și Ion Pop, s-au retras, fiind înlocuiți în juriul Premiului Național „Mihai Eminescu” Opera Omnia (la fel ca domnii Mircea Martin și Cornel Ungureanu, cărora nu are rost să le mai fac eu complimente sau elogii) cu Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Gabriela Gheorghișor și Vasile Spiridon. Președinte a rămas, firește, Nicolae Manolescu, un comentator de poezie lipsit de strălucire chiar și acum treizeci de ani, când s-a lăsat de asta. Juriul Premiilor Scriitorul Lunii / Scriitorul Anului este aproape identic, și se confundă, în mare, cu redacția „României literare”. Premiile „Mihai Eminescu” căpușează bugetul primăriei Botoșani, premiul Scriitorul bla bla pe cel al orașului Iași, iar fițuica „România literară”, irelevantă pentru orice cititor sub 55-60 de ani, primește de la Ministerul Culturii în fiecare an 220.000 de euro.
Uniunea Scriitorilor din România a primit în decembrie trecut 80 de noi membri, ajungând la aproape 3000.
Cu excepția câtorva scriitori care au fost excluși din USR, despre aceste lucruri nu se vorbește. E o tăcere mormântală, la care participă cu bună știință aproape 3000 de „condeieri”. Dan Lungu, mai încăpățânat de felul său, a făcut-o, pe tonul cel mai decent și mai oficial cu putință. I s-a răspuns ca la o plenară din '80 vara și sunt curios cât va dura până să fie și el dat afară pentru vreo vină obscură sau inventată. Cum ar fi că e calomniatorul acestei organizații scufundate într-un noroi moral fără precedent.
Am citit mult, nici în ceaușism nu le-a dat mâna învârtiților vremii să facă atâtea mânării și mișmașuri. Mai adaug că Uniunea Scriitorilor nu există din punct de vedere legal (adică Manolescu & Co. încearcă să convingă judecătorii că funcționează pe baza unui decret dat în 1949, când țara era ocupată de sovietici), o instanță tocmai a dat un verdict în acest sens, urmează probabil apelul.
Și încă nu se întâmplă nimic. Iar când totuși se va întâmpla, va fi groasă de tot, și mulți dintre muții de azi vor fi primii care să-i lapideze pe pigmeii care taie și spânzură de cincisprezece ani în preajma Nursultanului lor.
Țară de linge-blide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu