Obosesc gândindu-mă la bani,

la ficțiunea asta atât de străveche încât

aproape nimeni nu se mai obosește să o conteste.

Ei sunt acolo, iar eu aici – e cât se poate de simplu.

Nu-i loc de complicații fenomenologice la ghișeu.

Pot spune, așadar, că banii mă epuizează – sau mai curând

înțelesul lor concret, imparabil.

Nu chiar ca pe un samsar sau ca pe-un agent de pariuri,

și totuși.

Masă monetară.

Instrumente de plată.

Glisare fiscală.

Monedă criptică.

Te doare mintea.

           

Ce-ar spune un om relaxat în relația cu banii

despre faptul că îmi verific zilnic micuțul cont

și scot micuțe sudalme în odaia mea cu o vizetă atât de micuță încât

prin ea nu are loc să se strecoare-nspre mine nici

o rupie, nici un leu moldovenesc,

nici un rial?

Recunosc: avantajele fiscale ale celebrității mă doboară.  

           

Ce-ar spune despre asta acel romancier glorios

care-și jurase că nu se va atinge de bani, lăsând-o pe

prea iubita-i soție să plătească tot ce nu

se poate plăti cu wild-cardul rezilienței prin estetism?

Dacă ar mai fi în viață, l-aș trage de barbă și i-aș spune că-n orașul ăsta

sunt baruri în care nu mai poți lua nimic pe caiet

și ești una-două vârât în încăperea din spate

pentru discuții metafizice cu chelneri îndatoritori

care și-au însușit bunele maniere

la Poarta Albă.

Cântă, zeiță, dacă te ține.

Plata se va face în termen de 60 de zile de la semnarea
contractului.