luni, 10 iunie 2019

Iarăși parcul Operei, tată, razant pe lângă el,

să-l ocolesc pe partea deprimantă a Știrbeiului, cu
cioturile penibile de pe partea cealaltă a bulevardului,
care își așteaptă în zadar izbăvirea imobiliară,
să nu mai retrăiesc imaginea dărâmăturii ce deveniseși
în mâinile lor, mizeria și decăderea făpturii tale
pe moarte, care mă sfârșea,
toată neputința și dorul și grija de tine,
înțepenit pe un pat de la terapie intensivă, trimis
de la un spital la altul, umilit, anulat
ca ființă umană, și totuși
nu m-am putut abține: am intrat: aceiași stâlpi
de iluminat strâmbi, aceleași bănci și dale ciobite
pe care am alergat înnebunit de milă și groază
în așteptarea unui telefon
sau a unui mesaj pe whatsapp de la celălalt fiu al tău,
singur acum, cu amintirea supliciului tău, și toți
copacii îți știau numele și vorbele mele înrădăcinate
în solul pe care în copilăria ta exista încă
stadionul Venus, acolo, tată, unde nu am 
înțeles nimic pentru că în afacerea asta nu e
nimic de înțeles, fumând o țigară în semn de 
recunoștință terorizată, aceeași țigară
care ți-a pârjolit plămânii și ni te-a luat prea curând, 
nu că muiștii ăia nepăsători care ar mai fi putut să
salveze ce mai era de salvat ar fi mișcat un deget („bine că-l
luați de-aici, habar n-aveam ce i-am putea face”,
a spus doctorița de-o vârstă cu mine după două săptămâni
în care ne privisei speriat-înduioșat de la înălțimea
de la care fiul meu ma va privi în curând),
nimic nu s-a schimbat, serviciile publice
din țara (din țața) asta blestemată își fac treaba
la fel de ridicol, și până la urmă eu nu sunt cu
nimic mai bun decât ei, neputincios, un surogat de fiu
incapabil să facă gestul extrem și să își răpească părintele de la Municipal,
să-l ia cu forța și să îl ducă departe, acolo unde
nu mai suntem altceva decât suflete 
care se recunosc și își împărtășesc pentru ultima oară
dragostea reciprocă, și dezacordurile dintotdeauna, explicațiile
care nu au mai avut loc între noi, toate mizilicurile
astea ale unei vieți omenești
când vine noaptea și nu mai e loc decât de împăcare
sau de ceva care ar putea semăna cu ea,
tată, ceva ce ar putea semăna cu ea,
ce ar putea semăna cu ea,
pentru numele lui Dumnezeu,
tată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu