„Poesis internațional”, nr. 23 (1/2019). Editorialul

             
            Mi-e greu să spun, revăzând cap-coadă revista din primăvara aceasta, care este autorul ce ține capul de afiș al numărului sau pe care îl citesc cu cea mai mare plăcere, dintre cei publicați în „Poesis internațional” 23. Probabil că cel mai prestigios în literatura mondială a ultimelor decenii este nicaraguanul Ernesto Cardenal, figură proeminentă a Americii Latine, care tocmai a împlinit nouăzeci și patru de ani – apariția în românește a poeziei sale ar trebui să fie privită ca un eveniment și vine firesc după selecția consistentă din Nicanor Parra, de acum două numere. Pe de altă parte, apariția unui grupaj din Alfabet (1981) a lui Inger Christensen, o clasică a literaturii daneze (anticipând, la fel ca în cazul lui Cardenal, apariția unei cărți traduse în limba română), este un moment important pentru mai buna cunoaștere a poeziei recente din țara care i-a dat pe Johannes Ewald, Søren Kierkegaard și Karen Blixen. Mai apoi, confesivitatea brutală și torturată a americancei Ai Ogawa, în versiunea Liviei Ștefan (al cărei volum proaspăt apărut, Thanato Hotel, arată nu doar o înrudire, ci și cât se poate asimila din cruzimea neconcesivă a lui Ai), lungul poem din 1980, „Un recviem german”, al britanicului James Fenton, explorările obsesive și tanatofore ale lui Miyó Vestrini, versurile deopotrivă exacte și empatice ale Nadejdei Radulova (ce comunică în chip straniu cu poezia de acum două-trei decenii a Marianei Marin), literatura lucidă și sarcastică a israeliencei Anat Zecharia, poemele lui Chad Norman, care intră într-un dialog neașteptat cu fragmentul din „cântecul postuman” Sophia România al Ruxandrei Cesereanu – toate acestea sunt, după mine, probe ale puterii poeziei de a-i transforma, în feluri cât se poate de diferite, pe cei care sunt atinși de ea.
            În centrul portretului din acest număr se află Dușan Petrovici, care este, la 80 de ani, unul dintre seniorii neștiuți ai generației ’70 – de vină pentru această stare de lucruri e cel mai probabil faptul că poetul bănățean a emigrat acum aproape patru decenii în Germania, iar recuperarea sa, care ar fi trebuit să se petreacă mai devreme, poate fi înlesnită de selecția pe care am făcut-o din nouă volume, de la debutul cu Lebede ale puterii (1972) până la Însemnări atroce (2015). Astfel, Petrovici se alătură unei galerii de poeți ignorați de sistemul literar autohton, pe care i-am prezentat și a căror literatură (uitată sau trecută în mod suspect sub tăcere) merită restituită sau pur și simplu făcută vizibilă pentru cititorii de azi – i-aș reaminti, dintre cei pe care i-am antologat, din 2010 încoace, la rubrica „Portret”, pe Vasile Vlad, Eugen Cioclea, Petru M. Haș, Mariana Codruț, Judith Mészáros sau Grete Tartler. Alăturându-i pe aceștia lui Vasile Petre Fati, George Almosnino, Cristian Simionescu sau Aurel Dumitrașcu (pe care am încercat să-i revizităm periodic), avem punctul de pornire pentru o istorie alternativă a poeziei românești din ultima jumătate de secol.
            Pe scurt, cu riscul de a mă repeta, „Poesis internațional” își urmează programul și își respectă statutul, propunând în acest număr poezie, proză, eseu din cincisprezece literaturi (pe lângă textele autorilor români din cele două țări despărțite de Prut), în transpunerea unor traducători dedicați și de un admirabil profesionalism.
            Se înțelege, cred, că nu împărtășesc scepticismul Ritei Chirian, al cărei text, „Leac de impostură”, e mai întâi de toate un act de interogare critică. Îi dau însă dreptate că avem nevoie de o privire exigentă și lipsită de autoiluzionări și de mulțumirea de sine a culturii oficiale și a miruitorilor de serviciu care se îngrașă orbi și surzi la tot ceea ce Rita numește, cu o formulă de reținut, „păstrarea promisiunilor dintâi ale poveștii”.

Cuprins:

Portret: Dușan Petrovici

Poezie: Inger Christensen (traducere de Daniela Ionescu), Ruxandra Cesereanu, Ernesto Cardenal (traducere de Anastasia Gavrilovici), Silviu Gongonea, Nadejda Radulova (traducere de Lora Nenkovska), Anat Zecharia (traducere de Ligia Keșișian), James Fenton (traducere de Ștefania Mihalache), Sebastian Reichmann, Miyó Vestrini (traducere de Lia Boangiu), Chad Norman (traducere de Radu Nițescu), Monica Stoica, Ștefania Mihalache, Irina Kotova (traducere de Diana Iepure), Ai Ogawa (traducere de Livia Ștefan), Mihai Ignat, Andrew Davidson-Novosivschei, Simona Nastac, Najwan Darwish (traducere de Tiberiu Neacșu), Izsó Zita (traducere de Mihók Tamás), Danijel Dragojević (traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić), Andrei Doboș, Stefano Simoncelli (traducere de Daniela Mărculeț), Luca Ștefan Ouatu, Silvia Grădinaru

Eseu: Daniela Luca, Ingeborg Bachmann, „blând și în șoaptă”; Alexandru Bulucz, Un ochi ce locuiește-n stomac (traducere de Michael Astner); Radu Andriescu, Poezia care intimidează. Despre dificultate

Proză: Emilian Galaicu-Păun, Liviu G. Stan, Lidija Dimkovska (traducere de Sînziana Dragoș)

Cronici de carte: Alex Ciorogar despre Monoideal (Nemira, 2018) de V. Leac; Sînziana-Maria Stoie despre Înainte să inventez căderea (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Gheorghi Gospodinov; Marius Conkan despre Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) de Eugen Cioclea; Octavian Soviany despre Mojar și alte poeme care nu există (Hyperliteratura, 2018) de Valeriu Mircea Popa; Grațiela Benga despre Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ioana Vintilă

Artă: Ion Grigorescu, Exercițiu de vorbire; Ioana Șerban, Ion Grigorescu. Discuție despre șerpi. Țara nu e a

Note: Rita Chirian, Leac de impostură

Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Gherasim Luca, L’inventore dell’amore (Criterion Editrice, 2018); Mircea Cărtărescu, Tout (Editions Caractères, 2019); Ion Pop, Elegie all’offensiva (Criterion Editrice, 2019); ***, Something is still present and isn’t, of what’s gone (Aracne Editrice, 2018); Doina Ioanid, Le bazar de la glaneuse / De bazaar van de sprokkelaarster (maelstrÖm reEvolution, 2018); Cosmin Perța, Mon coeur a des coordonnées précises (La Traductière, 2019)