Mi-a prins bine mereu să lucrez cu muzicieni. Am făcut-o cu plăcere, descoperind de fiecare dată câte ceva legat de felul în care pot vibra unele cuvinte și cum trebuie să tacă altele, și din fiecare astfel de întâlnire am ieșit câștigat. Poate nu întotdeauna și textul meu, dar asta e o altă discuție, care nu mai ține atât de posibilitățile poeziei de a se conecta cu muzica, cât despre momentele când două discursuri nu se armonizează în mod ideal. Însă, fie că a fost vorba despre pianul lui Mircea Tiberian (acum mai bine de zece ani, în Groapa de la vechiul Muzeu al Literaturii de pe Bd. Dacia), despre contrabasul lui Andreas Aron (când am lansat, acum aproape șase ani, cobalt și am făcut să răsune Bookfest-ul), despre colaborarea care a durat aproape doi ani cu Bandesnaci și controllerismele lui, despre multele improvizații cu Ana Toma la pian, și în diverse alte combinații, însoțiți de Janos Toth sau de către Delia Andrieș, jam session-urile cu George Pandrea și Radu Mureșan, momentele intense, cu revărsările de energie aduse întotdeauna de flautul lui Matei Ioachimescu, toate aceste momente de întâlnire mi-au prins bine și, în câteva rânduri, m-au catapultat într-o zonă care e pentru un poet destul de inaccesibilă exclusiv prin scrisul său.
De aceea m-a bucurat invitația de a susține o lectură, vineri 19 aprilie, de la ora 19, la Muzeul Național al Literaturii Române din Strada Crețulescu, în compania lui Alexandru Anastasiu (vibrafon), Fernando Mihalache (acordeon) și Cezar Knihinski (contrabas). E episodul VI al unui proiect organizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu