3 poeme de Gheorghi Gospodinov

Pe 7 ianuarie împlinește 51 de ani cel mai tradus și probabil cel mai cunoscut scriitor bulgar de după căderea Cortinei de Fier, Gheorghi Gospodinov. Poet care a adus o schimbare majoră, începând cu Lapidarium (1992), în poezia bulgărească, prozator cu două romane traduse în toată lumea (primul, Un roman natural, publicat în 1999, a apărut și-n românește în 2011 la Editura Cartier), lui Gospodinov îi va ieși curând la Casa de Editură Max Blecher o antologie intitulată Înainte să inventez căderea, tradusă de Lora Nenkovska și de mine, acesta fiind al doilea proiect al nostru, după Bdin, urmat de Poeme americane (Casa de Editură Max Blecher, 2016) de Ivan Hristov.

Gheorghi Gospodinov

credit foto: Dafinka Stoilova

Azi, mâine, zilele astea

vei sta într-o cameră răcoroasă

va fi o după-amiază târzie

de octombrie

vei pune filmele

pe care ai visat să le faci

făcute însă de altcineva

vei citi cuvânt cu cuvânt

cartea pe care ai fi scris-o tu

dar e deja scrisă

te vei împrieteni                            

cu bărbații tuturor femeilor

la care ai visat

se va întâmpla într-o zi

în răcoarea unei după-amiezi de octombrie 

târziu

în timp ce faci ordine în

colecția de vederi

pe care nu le-ai primit

Capilare fragile

Am sângerat la Londra, Iambol și Paris,

Am sângerat în Istanbul

parcă sunt tăiat,

sprijinit de un zid

într-o după-amiază,

am sângerat stupid în Manhattan

de la Third Avenue până la Central Park,

apăsându-mi nările cu degetele,

înghețam, privind în sus,

am sângerat în timpul lecturii publice,

și în trenul de Coimbra (era o căldura infernală),

am vărsat sânge și în Normandia

fără un strop de eroism,

la Berlin pe malul râului Spree  

lângă teatrul lui Brecht

exact cum zice Stanislavski...

Am sângerat blând în fiecare săptămână

la cișmeaua școlii,

roșu pe porțelan...

De la atâta sânge vărsat

ar trebui să fiu mort

ar trebui să fiu un erou,

iar eu – înainte să fiu lovit,

iar eu – atât de palid, cu vată în nas,

posacă tragedie –               

capilare fragile.

Clime

Iarna se poartă sever, se lasă gerul.

Vara aduce înapoi, amintește, adună.

Vara dezgheață trecutul

precum un pui scos din congelator.

Iată mirosul ușor, înșelător de asemănător,

dar niciodată la fel,

dureri de stomac, din cauza trecutului îți vine să vomiți.

traducere în limba română de

Claudiu Komartin și Lora Nenkovska